Recreația este necesară pentru cei care sunt angajați în muncă fizică și este mai necesară pentru cei care lucrează în principal cu mintea. Nu este necesar pentru mântuirea noastră și nici pentru slava lui Dumnezeu ca mintea să trudească în mod continuu și peste măsură, chiar și asupra subiectelor religioase. Există distracții, cum ar fi dansul, jocurile de cărți, șahul, damele etc., pe care noi nu le putem aproba, pentru că cerul le condamnă. Aceste distracții deschid ușa pentru multe rele. Acestea nu au o influență spre bine, ci una incitantă, generând în unele minți pasiunea pentru acele jocuri care conduc spre jocuri de noroc și risipă. Toate jocurile de acest fel trebuie condamnate de creștini și înlocuite cu ceva cu totul nedăunător. SCT 392.1
Am văzut că nu trebuie să ne petrecem zilele libere în felul lumii, dar totuși acestea nu trebuie să treacă neluate în seamă, căci i-ar nemulțumi pe copiii noștri. În aceste zile, când există pericolul ca ei, copiii noștri, să fie expuși unor influențe rele și să fie întinați de plăcerile și încântarea lumii, părinții trebuie să se gândească la ceva care să ia locul distracțiilor periculoase. Faceți-i pe copiii voștri să înțeleagă că aveți în vedere binele și fericirea lor. SCT 392.2
Mai multe familii care locuiesc într-un oraș sau într-un sat să se adune și să lase ocupațiile care i-au împovărat fizic și mintal; să facă o excursie la țară, pe malul unui lac sau într-un crâng frumos, unde peisajul natural este plăcut. Să-și ia cu ei hrană simplă, curată, cele mai bune fructe și cereale, și să întindă masa la umbra unui copac sau sub baldachinul cerului. Drumul, mișcarea și peisajul vor mări pofta de mâncare și se pot bucura de un ospăț pe care chiar regii l-ar putea invidia. SCT 392.3
În asemenea ocazii, părinții și copiii trebuie să se simtă liberi de griji, muncă și tulburare. Părinții trebuie să devină copii cu copiii lor, făcând ca totul să le fie cât se poate de plăcut. Întreaga zi să fie consacrată recreerii. Mișcarea în aer liber va fi binefăcătoare pentru sănătatea celor a căror ocupație a fost sedentară și într-un spațiu închis. Toți cei care pot trebuie să simtă acest lucru ca o obligație. Nu se va pierde nimic, ci se va câștiga mult. Ei se pot întoarce la ocupațiile lor însuflețiți de o nouă viață și cu un nou curaj, se vor angaja în lucrul lor cu zel, și în acest fel sunt mai bine pregătiți pentru a rezista bolii. — Testimonies for the Church 1:514, 515. SCT 393.1
*****