Mulți s-au căsătorit fără să aibă avere sau moștenire. Nu aveau puterea fizică sau energia mintală pentru a strânge bunuri materiale. Sunt ca și cei care s-au căsătorit în grabă și nu s-au gândit la responsabilități. Nu aveau sentimente nobile, alese, și nu s-au gândit la datoria de soț și tată și la efortul de a asigura cele necesare familiei. Nu au arătat interes față de bunăstarea familiei, cum nu au fost interesați nici de afaceri.... SCT 461.1
Instituția căsătoriei a fost dată de Cer ca o binecuvântare pentru om; dar, în general, s-a abuzat de ea și a fost transformată într-un lucru de temut. Mulți s-au angajat în relația de căsătorie ca și cum singurul lucru important era că se iubesc unul pe celălalt. Dar ar trebui să își dea seama că au o responsabilitate mult mai mare. Trebuie să țină cont de sănătatea fizică și mintală a viitorilor copii. Dar puțini au avut motive înalte și au ținut cont de lucruri care nu pot fi lăsate deoparte — lucruri pe care societatea le cere și care vor face ca balanța influenței familiei lor să se încline într-o parte sau în cealaltă. — A Solemn Appeal, 63, 64. SCT 461.2