Hristos și-a petrecut primii treizeci de ani din viața într-un orășel obscur, numit Nazaret. Locuitorii acestui oraș erau proverbiali pentru păcătoșenia lor, de aici întrebarea lui Natanael: “Poate ieși ceva bun din Nazaret?” Evanghelia spune foarte puțin despre perioada timpurie a vieții lui Hristos. Cu excepția unei scurte relatări despre momentul în care Hristos îi însoțește pe părinții Săi la Ierusalim, mai avem o singură afirmație scurtă cu privire la acea perioadă: “Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor”. SCT 78.1
Hristos ne este un exemplu în toate lucrurile. În providența Sa, Dumnezeu a decis ca să-și petreacă primii ani din viață în Nazaret, unde era în permanență expus ispitelor datorită caracterului oamenilor fiind necesar să vegheze, pentru a rămâne curat în mijlocul atâtor păcate și fărădelegi. Nu Hristos a ales acest loc, ci Tatăl Său ceresc a hotărât locul în care caracterul Său putea fi încercat într-o mulțime de moduri. În primii ani ai vieții, Hristos a fost supus unor încercări severe, unor greutăți și conflicte, pentru a putea să-și dezvolte acel caracter desăvârșit, care-L face un exemplu perfect pentru copii, tineri și adulți. SCT 78.2
Copiii și tinerii care merg pe calea păcatului se află adeseori în anturaje care nu sunt favorabile pentru viața unui creștin și ei cedează cu promptitudine ispitelor, invocând ca scuză faptul că anturajele sunt neprielnice, defavorabile. Hristos a ales retragerea și, printr-o viață de muncă, păstrându-și mâinile ocupate, nu a invitat ispita, ci s-a ținut departe de societatea celor a căror influență era corupătoare. Hristos și-a plasat pașii pe cărarea cea mai aspră, plină de obstacole, pe care copiii și tinerii ar putea fi chemați să o străbată la un moment dat. El nu și-a însușit o viață de belșug și nepăsare. Părinții Săi erau săraci și depindeau de truda lor zilnică pentru a se întreține, de aceea viața lui Hristos a fost plină de lipsuri, negare de sine și privațiuni. El a împărtășit cu părinții Săi viața lor de muncă, plină de zel, de hărnicie. SCT 78.3