Educatorului îi este încredințată una dintre cele mai importante lucrări — o lucrare pe care n-ar trebui să o abordeze fără o pregătire atentă și meticuloasă. El trebuie să fie conștient de caracterul sacru al chemării sale și să i se dedice cu zel și devotare. Cu cât are mai multă știință adevărată, cu atât lucrarea lui va fi mai bună. Școala nu este locul unei lucrări superficiale. Nici un profesor care se complace într-o cunoaștere superficială nu va atinge un înalt grad de eficiență. SP 229.1
Dar nu este destul ca profesorul să aibă iscusință și pregătire intelectuală. Acestea sunt indispensabile, dar fără o calificare spirituală pentru această lucrare, el nu este pregătit să se angajeze în ea. El trebuie să vadă în fiecare copil lucrarea mâinilor lui Dumnezeu — un candidat pentru onoruri veșnice. El va trebui să încerce să educe în așa fel tinerii, încât fiecare dintre ei să poată atinge înaltul standard al desăvârșirii la care îi cheamă Dumnezeu. SP 229.2
Scopul educației este de a-L slăvi pe Dumnezeu și de a pregăti bărbați și femei, capabili să răspundă la rugăciunea: “Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ”. (Matei 6, 10.) Dumnezeu îi invită pe educatori să fie mâna Lui de ajutor în urmărirea acestui scop. El le cere să aplice în lucrarea lor principiile cerului, ABC-ul adevăratei educații. Profesorul care încă nu a învățat aceste principii trebuie să înceapă acum să le studieze. Și, pe măsură ce le învață, el își va desăvârși calificarea de a-i învăța pe alții. SP 229.3