Există lucrări de ficțiune, scrise pentru învățarea adevărului sau pentru expunerea unui mare rău. Unele dintre aceste lucrări au făcut bine. Totuși, ele au produs și un mare rău. Ele conțin declarații și descrieri care excită imaginația și stârnesc gânduri periculoase, îndeosebi la tineri. Scenele descrise sunt retrăite iar și iar în imaginația lor. Asemenea lectură descalifică mintea pentru ce este util și pentru exercițiul spiritual. Ea distruge interesul pentru Biblie. Lucrurile cerești găsesc puțin spațiu în gândurile tinerilor. Zăbovind cu mintea asupra scenelor imorale descrise, pasiunea se trezește și, drept rezultat, apare păcatul. SP 383.1
Chiar și ficțiunea care nu conține sugestii imorale și care, poate, are intenția de a învăța principii bune este dăunătoare. Ea stimulează obiceiul unei lecturi grăbite și superficiale, interesate numai de firul povestirii, tinzând astfel să distrugă capacitatea de a gândi și a face legături și afectând dispoziția sufletului de a zăbovi asupra marilor probleme ale datoriei și destinului. SP 383.2
Întreținând pasiunea pentru simplul amuzament, citirea de ficțiuni creează un dezgust pentru îndatoririle practice ale vieții. Prin puterea sa incitantă și nocivă, nu de puține ori această lectură este cauza îmbolnăvirii mintale, și fizice. Multe cămine nefericite, mulți invalizi pe viață, mulți pensionari ai azilelor sunt rezultatul lecturii unor romane. Adeseori, pentru a-i îndepărta pe tineri de literatura de senzație, lipsită de valoare, trebuie să le oferim o literatură de ficțiune pozitivă. SP 383.3
Este ca și cum ai încerca să vindeci un alcoolic dându-i, în loc de whisky sau coniac, otrăvuri mai blânde, cum ar fi: vin, bere sau cidru. Folosirea acestora va întreține mai departe apetitul pentru stimulentele mai tari. Singura siguranță pentru alcoolic și singura pavăză pentru omul cumpătat este totala abstinență. Și pentru amatorul de ficțiuni este valabilă această regulă. Abstinența totală este singura lui siguranță. SP 383.4