Ce anume l-a făcut pe Ioan Botezătorul mare? El și-a închis mintea pentru masa de învățături ale tradiției, prezentată de învățătorii națiunii iudaice și și-a deschis-o pentru înțelepciunea de sus. Înainte de nașterea sa, Duhul Sfânt a spus despre Ioan: “Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare, și se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulți dintre fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii, și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” (Luca 1, 15-17.) SP 445.1
În profeția sa, Zaharia a spus și el: “Și tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui, și să dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime, ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții, să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!” “Iar Pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.” (Luca 1, 76-80.) SP 445.2
Alegerea lui Ioan a fost să renunțe la plăcerile și comoditatea vieții de oraș pentru disciplina severă a pustiului. SP 445.3
Aici, condițiile erau favorabile obișnuinței cu simplitatea și renunțarea la sine. Nederanjat de larma lumii, el putea să studieze lecțiile naturii, ale revelației și providenței. Cuvintele spuse de înger lui Zaharia îi fuseseră adeseori repetate de părinții lui, temători de Dumnezeu. Din copilărie i-a fost prezentată mereu misiunea și el a acceptat investirea divină. Pentru el, singurătatea pustiului a fost o bine-venită evadare din societatea în care suspiciunea, necredința și necurăția deveniseră predominante. El nu se încredea în propria-i putere de a rezista ispitei și se ferea de contactul direct cu păcatul, pentru ca nu cumva să-și piardă extraordinarul simț al neprihănirii. SP 446.1
Dar Ioan nu-și petrecea viața în inactivitate, în posomorâre ascetică sau în izolare egoistă. Din când în când, el mergea printre oameni, fiind chiar un atent observator a ceea ce se întâmpla în lume. Din refugiul său liniștit, el urmărea desfășurarea evenimentelor. Cu înțelegerea iluminată de către Duhul Sfânt, el studia caracterele oamenilor, pentru a putea înțelege cum să le atingă inimile cu solia cerului. SP 446.2
Despre Hristos, Simeon a spus: “Acum slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile, și slava poporului Tău Israel.” (Luca 2, 29-32.) SP 446.3
Isus și Ioan erau pentru educatorii vremii niște ignoranți, pentru că nu învățaseră în școlile rabinilor, dar Profesorul lor era Dumnezeul cerurilor și toți care-i ascultau erau uimiți de cunoașterea lor în ceea ce priveau Scripturile. SP 446.4
Prima mare lecție în orice educație este cunoașterea și înțelegerea voinței lui Dumnezeu. Fiecare zi a vieții trebuie să ne fie marcată de efortul obținerii acestei cunoștințe. A învăța știința numai potrivit interpretării omenești înseamnă a obține o falsă educație, dar a învăța de la Dumnezeu și de la Hristos înseamnă a învăța știința cerului. Confuzia în educație a apărut din cauză că înțelepciunea și cunoașterea lui Dumnezeu nu au fost onorate. SP 447.1
Elevii din școlile noastre trebuie să considere cunoașterea lui Dumnezeu drept ceva mai presus decât orice. “Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: ‘Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți, și voi nimici priceperea celor pricepuți’. Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii; și slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii. Și voi, prin El, sunteți în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare, pentru ca după cum este scris: ‘Cine se laudă, să se laude în Domnul’.” (1 Corinteni 1, 18.19.25.30.31.) SP 447.2
Aceia care pretind a crede Cuvântul trebuie să se roage zilnic, pentru ca lumina Duhului Sfânt să lumineze paginile Cărții Sfinte, iar ei să poată înțelege lucrurile lui Dumnezeu. Cuvintele oamenilor, deși mari, nu ne pot face “desăvârșiți și cu totul destoinici pentru o lucrare bună”. (2 Timotei 3, 17.) SP 447.3