Oriunde se înființează o școală de-a noastră, trebuie să existe inimi calde, viu interesate pentru tineri. Este nevoie de tați și de mame care să ofere simpatie caldă și sfaturi blânde. Toată amabilitatea posibilă trebuie pusă în activitățile religioase. Cei care prelungesc aceste activități până la oboseală, lasă impresii urâte în mintea tinerilor, făcându-i să asocieze religia cu ceva uscat, nesociabil și neinteresant. Religia vie, activă este esențială pentru educator. Dacă nu sunt practicate întotdeauna cu grijă și dacă nu sunt însuflețite de Duhul lui Dumnezeu, serviciul divin de dimineață și de seară, de la capelă, și adunările din Sabat vor deveni uscate, formale, împovărătoare și cele mai plictisitoare dintre activități. Aceste întâlniri trebuie astfel conduse, încât să devină ocazii nu numai de câștig spiritual, ci și de plăcere sfântă. SP 502.1
Cei care îi învață pe copii în școala lui Hristos trebuie să studieze și să-și însușească lecții pe care să le transmită elevilor lor. Este nevoie de o devoțiune sinceră și din inimă. Trebuie evitată orice ușurătate. Educatorul să fie atât de popular, încât să participe cot la cot cu elevii la activitățile și distracțiile lor, fără a le crea impresia că sunt supravegheați. Însăși prezența lui printre ei le va orienta acțiunile și-i va face să fie alături de el. SP 502.2
Tinerii au nevoie de simpatie, afecțiune și dragoste, altfel se descurajează și un spirit de “nu-mi pasă de nimeni și nimănui nu-i pasă de mine” pune stăpânire pe ei. Ei se pot declara urmași ai lui Hristos, dar în spatele lor se află un demon ispititor și sunt în pericol de a deveni apatici și căldicei, și de a se îndepărta de Dumnezeu. Iar unii se vor simți datori să-i blameze și să-i trateze cu răceală, ca și cum ar fi cu mult mai răi decât sunt în realitate. Puțini sau nici unul, poate, nu simt că este datoria lor să depună efort pentru a-i schimba și pentru a le alunga impresiile nefericite, venite asupra lor. SP 503.1
Îndatoririle educatorului sunt importante și sacre, dar nimic din lucrarea lui nu este mai important ca tratarea tinerilor cu o solicitudine plină de afecțiune. Odată câștigată încrederea elevilor, educatorul îi poate conduce și controla cu ușurință. Motivele sfinte, care marchează viața creștinului, trebuie aduse în viața lor. Mântuirea elevilor săi este cea mai înaltă țintă încredințată educatorului temător de Dumnezeu. El este colaboratorul lui Hristos, iar efortul său deosebit și hotărât trebuie să vizeze câștigarea copiilor la Hristos. Dumnezeu va cere asta din mâinile educatorului. SP 503.2
Fiecare profesor trebuie să ducă o viață sfântă și de efort susținut. Dacă inima pulsează de dragostea lui Dumnezeu, se va vedea în viață acea iubire esențială și curată. Rugăciuni aprinse se vor înălța, iar avertizările vor fi date cu credincioșie. Atunci când acestea sunt neglijate, sufletele încredințate educatorului se află în pericol.... SP 503.3
Și totuși, după ce toate aceste eforturi au fost făcute, educatorii ar putea observa că unii copii își formează caractere rele. Ei sunt slabi din punct de vedere moral, rezultat, în multe cazuri, al unor exemple greșite și al unei lipse de disciplină în cămin. Deși educatorii au făcut, probabil, tot ce le-a stat în putință, ei nu reușesc să-i conducă pe aceștia la o viață curată și sfântă. După o disciplină plină de răbdare, după o lucrare plină de afecțiune și după o rugăciune fierbinte, ei sunt totuși dezamăgiți de aceia de la care au sperat mult. Pe lângă aceasta, ei vor avea de suportat și reproșul părinților, că n-au avut puterea de a contracara influența exemplelor rele și a educației neînțelepte, primite de copiii lor în cămin! Dar, în ciuda acestor factori de descurajare, educatorul trebuie să lucreze în continuare, cu încredere că Dumnezeu este alături de el, făcându-și datoria cu fermitate și în credință. Vor fi și alții salvați, iar influența lor va acționa salvând pe alții și alții. SP 503.4