Dumnezeu poate să-i folosească, și o va face, și pe cei care nu au o educație desăvârșită în școlile lumești. Îndoiala față de puterea Lui de a face așa ceva înseamnă necredință evidentă. Mântuitorul nostru nu nesocotea învățătura, nici nu disprețuia educația. Totuși, El a ales pentru lucrarea Evangheliei pescari fără carte, pentru că aceștia nu erau instruiți în obiceiurile și tradițiile lumii. Ei erau oameni dotați în mod natural și cu un spirit umil, primitor de învățătură, oameni pe care îi putea pregăti pentru marea Sa lucrare. SP 511.1
Pe drumurile obișnuite ale vieții, există mulți truditori care își îndeplinesc cu răbdare datoriile zilnice ale meseriei lor, fără să-și cunoască puterile latente, care, trezite la acțiune, îi pot așeza în rândul marilor lideri ai lumii. Este nevoie de atingerea unei mâini pricepute, care să activeze aceste facultăți potențiale. Cu astfel de oameni S-a asociat Isus și le-a oferit privilegiul a trei ani și jumătate de pregătire sub directa Lui îndrumare. Nici un fel de studiu în școlile de rabini sau de filozofie nu putea egala în valoare așa ceva. SP 511.2
Viața consacrată lui Dumnezeu nu trebuie să fie o viață de ignorant. Mulți se pronunță împotriva educației, fiindcă Isus a ales pescari neînvățați pentru a predica Evanghelia. Ei susțin că Mântuitorul și-a arătat preferința pentru oameni neinstruiți. Dar au fost mulți oameni învățați și de vază, care credeau învățătura lui Hristos. Dacă ar fi dat ascultare cu teamă convingerilor conștiinței lor, ei L-ar fi urmat. Capacitățile lor ar fi fost apreciate și puse în slujba lui Hristos, dacă I le-ar fi oferit. Dar ei n-au avut puterea morală ca, înaintea preoților severi și a geloșilor oameni ai legii, să-L recunoască pe Isus și să-și pericliteze reputația, având de-a face cu umilul galilean. SP 511.3
Cel care cunoaște inima oricui a înțeles acest lucru. Dacă cei educați și distinși nu erau dispuși să facă lucrarea pentru care erau pregătiți să o facă, Hristos avea să aleagă oameni ascultători și credincioși în împlinirea voinței Sale. El a ales oameni modești și S-a însoțit cu ei pentru a-i putea pregăti ca, după plecarea Lui, să continue pe pământ marea Sa lucrare. SP 512.1
Hristos era Lumina lumii, Izvorul întregii cunoașteri. El a putut să-i pregătească pe neinstruiții pescari, ca să poarte înaltul mandat pe care li-l dăduse. Lecțiile de adevăr, date acestor oameni simpli, erau puternic impresionante. Ele aveau să miște lumea. Părea un lucru simplu pentru Isus să ia pe lângă El astfel de personaje umile, dar acest lucru dădea rezultate extraordinare. Cuvintele și faptele lor aveau să revoluționeze lumea. SP 512.2
Dumnezeu îi primește pe tineri, cu talentul și bogăția afecțiunii lor, dacă ei I se consacră. Ei pot atinge astfel cel mai înalt punct al măreției intelectuale. Și, în echilibru cu principiul religiei, ei pot duce mai departe lucrarea pe care Hristos a venit din cer să o împlinească. SP 512.3
Elevii colegiilor noastre au mari privilegii, nu numai de a obține o cunoaștere a științelor, ci și de a învăța cum să cultive și să practice virtuțile care le conferă un caracter echilibrat. Ei sunt agenți morali, responsabili, ai lui Dumnezeu. Talanții bogăției, poziției sociale, inteligenței, sunt încredințați omului pentru o creștere înțeleaptă. El a împărțit judicios aceste credite, potrivit capacităților cunoscute ale servilor Săi. Și Dătătorul așteaptă restituiri pe măsura darurilor oferite. Nici cel mai umil dar nu trebuie desconsiderat. Fiecare are vocația și domeniul lui. Cel care valorifică cel mai bine posibilitățile încredințate de Dumnezeu Îi va returna Dătătorului un beneficiu proporțional cu capitalul încredințat. SP 512.4
Domnul nu răsplătește volumul muncii. El nu Se uită atât la dimensiunea lucrării, cât la credincioșia cu care este făcută. Răsplătit este robul cel bun și credincios. Cultivând capacitățile pe care ni le-a dat Dumnezeu, vom crește în cunoștință și pricepere. SP 513.1
Sub controlul dragostei și al temerii de Dumnezeu, perseverența în dobândirea cunoașterii va conferi tinerilor o putere sporită pentru bine, în această viață. Și cei care-și valorifică la maximum posibilitățile de a atinge înalte însușiri ale cunoașterii vor lua cu ei aceste însușiri în viața viitoare. Ei au căutat și au obținut ceea ce nu piere. Capacitatea de a aprecia slava lucrurilor “pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit” (1 Corinteni 2, 9) va fi proporțională cu aceste însușiri ale cunoașterii. SP 513.2
Aceia care își golesc inimile de mândrie și deșertăciune pot, prin harul lui Dumnezeu, să-și purifice mintea și să facă din ea un depozit de cunoaștere, curăție și adevăr. Iar mintea lor va trece continuu dincolo de îngustele fruntarii ale gândirii, în imensitatea infinitului. SP 513.3