Slujirea din inimă îi conferă valoare unui dar. Când Maiestatea cerului a devenit un prunc și când a fost încredințat Mariei, ea nu a avut un dar de preț de oferit. Ea a adus la altar doar două turturele — jertfa prevăzută pentru cei săraci — însă ele au fost primite de Domnul. Ea nu putea aduce comori rare, așa cum au adus magii din Răsărit când au venit la Betleem înaintea Fiului lui Dumnezeu. Astfel, ea nu a fost respinsă din cauză că a adus un dar neînsemnat. Domnul privea la dorința inimii și dragostea ei a făcut ca darul să fie plăcut. Așadar, Dumnezeu va primi darul nostru, oricât de mic, dacă e tot ce avem mai bun și dacă i-L aducem din dragoste față de El. — The Review and Herald, 9 decembrie, 1890. SA 176.3