Dumnezeu este sursa vieții, a luminii și a bucuriei din Univers. El le trimite binecuvântările Sale ființelor pe care le-a creat, la fel cum soarele își trimite razele de lumină. În dragostea Sa infinită, El i-a oferit omului privilegiul de a deveni părtaș la natura divină și i-a dat posibilitatea ca, la rândul lui, să transmită binecuvântări semenilor săi. Aceasta este cea mai înaltă onoare, cea mai mare bucurie pe care Dumnezeu a putut sa le-o dea oamenilor. Cei care participă astfel la lucrarea de manifestare a iubirii se apropie tot mai mult de Creatorul lor. Cel care refuză să devină împreună “lucrător cu Dumnezeu” — omul care, de dragul îngăduinței egoiste, ignora nevoile semenilor săi, nefericitul care își adună comori aici, pe pământ — își refuză cea mai mare binecuvântare pe care Dumnezeu poate sa i-o dea. — The Review and Herald, 6 decembrie, 1887. SA 23.3