În scrisoarea ta te plângi de jugul datoriilor. Dar nu ai nicio scuză pentru faptul că ești îndatorat.... Ușurința cu care te împrumuți, fără să ai certitudinea că vei putea să înapoiezi banii, este o mare nedreptate față de ceilalți, lipsindu-i chiar și de puținul pe care îl au și aducând dezonoare la adresa lucrării lui Dumnezeu. Dacă ți-ai da seama de ceea ce faci la momentul respectiv, te-ai opri. Ai înțelege că e păcat să îi înșeli pe oameni, fie că sunt credincioși fie că nu, aducându-i la strâmtorare pentru a-ți împlini tu nevoile prezente. SA 256.3
Situația ta, frate _____, nu e de mică însemnătate. Prin modul tău de a acționa, influența pe care o exerciți asupra lucrării altor colportori este dăunătoare și îți va fi dificil să o ștergi. Cei care ar dori să se implice în colportaj și care ar lucra cu onestitate nu vor mai avea posibilitatea aceasta, pentru că, din pricina ta, vor fi considerați nedemni de încredere. Cei care au într-adevăr nevoie să li se acorde încredere nu o vor primi din cauza modului greșit de a acționa al unor colportori. Și ținând cont de experiența pe care au avut-o unii, atunci când au pierdut din casierie sute de lire, cum să nu le fie teamă să își pună încrederea în cei care fac în așa fel, încât sustrag bani din casierie, privându-i pe alții de banii de care au atâta nevoie pentru a sprijini lucrarea lui Dumnezeu din acest timp? — Scrisoarea 36, 1897. SA 256.4