Cu ocazia întrunirilor mari, au existat momente speciale în care celor care se considerau urmașii lui Hristos le-au fost adresate apeluri pentru cauza lui Dumnezeu. Inimile le-au fost sensibilizate și mulți au făcut promisiuni că vor sprijini lucrarea. Însă mulți dintre aceștia nu au fost corecți față de Dumnezeu. Au fost neglijenți și nu au reușit să-și respecte promisiunile față de Creatorul lor. Dacă omul este atât de indiferent în ceea ce privește promisiunile față de Dumnezeu, se poate aștepta ca Domnul să-și împlinească, pe baza unor condiții neîmplinite, făgăduința făcută? Cel mai bine este să fim corecți și cu semenii noștri, și cu Dumnezeu. — The Review and Herald, 17 decembrie, 1889. SA 317.4