Biserica să numească pastori sau prezbiteri consacrați Domnului Isus, iar aceștia să aibă grijă să fie aleși slujbași care să se ocupe cu credincioșie de lucrarea de strângere a zecimilor. Dacă pastorii demonstrează că nu sunt potriviți pentru sarcina lor, dacă nu reușesc să prezinte bisericii importanța restituirii părții lui Dumnezeu, dacă nu au grijă ca slujbașii aflați în subordinea lor să fie corecți și ca zecimea să fie adunată, pastorii se află într-un pericol serios. Ei neglijează un aspect care determină binecuvântarea sau blestemul asupra bisericii. Ar trebui eliberați din responsabilitatea lor și ar trebui verificați și încercați alții în locul lor. SA 106.1
Solii Domnului trebuie să aibă grijă ca aceste cerințe să fie împlinite cu mare atenție de membrii bisericii. Dumnezeu spune că trebuie să fie hrană în casa Lui, dar dacă banii din casierie sunt sustrași, dacă se consideră că e corect ca oamenii să întrebuințeze zecimea după bunul plac, Domnul nu poate oferi binecuvântare. El nu îi poate sprijini pe cei care cred că pot face ce vor cu ceea ce îi aparține lui Dumnezeu. — The Review and Herlad, Suplement, 1 decembrie, 1896. SA 106.2