Toate bogățiile, chiar și cele mai mari, nu sunt suficiente pentru a ascunde de Dumnezeu vreun păcat, oricât de mic. Nici bogățiile și nici inteligența nu vor fi acceptate ca preț de răscumpărare pentru cel păcătos. Numai pocăința, adevărata umilință, o inimă zdrobită și un duh mâhnit pot fi primite de Dumnezeu. SA 153.1
În bisericile noastre sunt mulți dintre cei care ar trebui să aducă daruri mari și care nu ar trebui să se mulțumească să-l dăruiască sume infime Domnului care a făcut atât de mult pentru ei. Asupra lor se revarsă binecuvântări inestimabile, însă cât de puțin îi înapoiază Dătătorului! Cei care sunt într-adevăr străini și călători pe acest pământ să își strângă acum comori în patria cerească, aducând în vistieria Domnului darurile atât de necesare! — The Review and Herald, 18 decembrie, 1888. SA 153.2