“Dragostea pe care a manifestat-o Hristos nu poate fi înțeleasă de omul muritor. Ea este un mister prea adânc pentru mintea omenească. Hristos a unit, într-adevăr, natura jignitoare a omului cu propria Sa natură fără păcat, deoarece prin acest act de umilință El a putut fi în stare să-și reverse binecuvântările în folosul neamului pierdut. În felul acesta ne-a oferit posibilitatea să devenim părtași ai naturii Sale. Făcându-Se pe Sine o jertfă pentru păcat, El a deschis o cale prin care ființele omenești pot fi făcute una cu El. S-a așezat în poziția omului, devenind capabil să sufere. Întreaga Sa viață pământească a fost o pregătire pentru altar.” — (The Review and Herald, 7 iulie, 1900.) GA 256.3
“În Hristos au fost unite divinitatea și umanitatea, Creatorul și creatura. Natura lui Dumnezeu, a cărui Lege a fost călcată, și natura lui Adam, călcătorul ei, se întâlnesc în Isus, Fiul lui Dumnezeu și Fiul omului.” — (The S. D. A. Bible Commentary 7:926.) GA 256.4