“‘Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele’, a zis Hristos către ucenici. Cu toate că avea să fie luat dintre ei, unirea spirituală cu El rămânea neschimbată. Legătura care este între mlădiță și viță, a zis El, reprezintă legăturile voastre cu Mine. Altoiul este înfipt în vița cea vie și apoi crește în tulpină legându-se fibră cu fibră și mlădiță cu mlădiță. Viața viței devine viața mlădiței. Tot așa și sufletul care era mort în nelegiuiri și păcate, primește viață prin legătura cu Hristos. Legătura cu El se face prin credința în El ca Mântuitor personal. Păcătosul își unește slăbiciunea cu tăria lui Hristos, goliciunea sa cu plinătatea lui Hristos, nimicnicia sa cu puterea dăinuitoare a lui Hristos. El are gândul lui Hristos. Natura dumnezeiască a lui Hristos a atins natura noastră omenească și natura noastră omenească a atins divinitatea Sa. În felul acesta, prin conlucrarea Duhului Sfânt, omul ajunge părtaș de natură dumnezeiască. El este primit în Cel Prea Iubit.” — (The Desire of Ages, 675.) GA 267.1