Numărul nostru a crescut treptat. Sămânța semănată, a fost udată de Dumnezeu și El a făcut-o să crească. La început ne adunam pentru închinare și prezentam adevărul celor care veneau să-l audă în case particulare, în bucătării spațioase, în magazii și săli de clasă; dar n-a durat mult până am fost în stare să construim case umile de rugăciune. BR 17.1
Pe măsură ce numărul nostru creștea devenea evident faptul că fără o formă de organizare ar fi urmat o mare confuzie și lucrarea n-ar fi putut fi continuată cu succes. Organizația era indispensabilă pentru a sprijini financiar lucrătorii, pentru pătrunderea în câmpuri noi, pentru deținerea de proprietăți, pentru răspândirea adevărului prin presa scrisă și pentru protejarea Bisericii și a lucrătorilor de membri nevrednici, etc. BR 17.2
Existau totuși simțăminte puternice împotriva organizației în poporul nostru. Adventiștii de ziua a întâia erau contra organizației și mulți din Adventiștii de Ziua a șaptea susțineau aceleași idei. Am căutat pe Domnul cu rugăciune serioasă ca să putem înțelege voia Sa și, prin Spiritul Sfânt, El ne-a dat lumina că trebuie să existe ordine și disciplină desăvârșită în Biserică și că organizația era esențială. Sistem și ordine se manifestă în toate lucrările lui Dumnezeu, pretutindeni în Univers. Ordinea este legea cerului și aceasta trebuie să fie și legea poporului lui Dumnezeu pe pământ. BR 17.3