“Muntele Sionului era chiar înaintea noastră și pe el era un templu glorios, iar împrejurul lui erau alți șapte munți pe care creșteau trandafiri și crini. Am văzut copii urcând, sau, dacă ei alegeau, folosind aripioarele lor ca să zboare spre vârful munților și rupeau florile care nu se veștejesc niciodată. În jurul templului, erau tot felul de copaci pentru a înfrumuseța locul; Merișorul, bradul, pinul, palmierul, mirtul, rodia și smochinul care se apleca de greutatea smochinelor lui timpurii…. Acestea făceau locul strălucitor peste tot.” — Early Writings, 19. Cr 205.2