Prezentați Cuvântul în modalitatea lui Hristos — Dacă prezentați Cuvântul în modalitatea în care l-a prezentat Domnul Hristos, auditoriul vostru va fi impresionat adânc de adevărurile pe care le spuneți. Ei vor fi convinși că acesta este Cuvântul viului Dumnezeu. — Testimonies for the Church 9:143 (1909). Ev 486.2
Dragostea plină de răbdare și interesul față de cei pierduți — El i-a învățat pe oameni cu o dragoste plină de răbdare. Înțelepciunea lui adâncă și cercetătoare cunoștea nevoile fiecărui suflet aflat printre ascultătorii Săi, iar când îi vedea că refuză solia păcii și a dragostei pe care venise să le ofere, inima Sa simțea durerea până în adâncul ei. — Slujitorii evangheliei, 49 (1915). Ev 486.3
Blândețea și umilința — În comportamentul Său nu era nici o urmă de bigotism, nici o asprime. Răscumpărătorul lumii avea o natură mai înaltă decât a unui înger, și totuși împreună cu maiestatea Sa divină se manifesta o blândețe și o umilință care îi atrăgeau pe toți la Sine. — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 29, 30 (1896). Ev 487.1
Speranța inspiră dorință și credință — El a întrezărit posibilități infinite în fiecare făptura omenească. I-a văzut pe oameni așa cum ar putea să fie, transformați de harul Său — după “bunăvoința Domnului, Dumnezeului nostru”. Privindu-i cu nădejde, le inspira nădejde. Întâmpinându-i cu încredere, le inspira încredere. Descoperind în Sine însuși idealul adevărat al omului, trezea atât dorința, cât și credința pentru atingerea lui. În prezența Sa, sufletele căzute și disprețuite își dădeau seama că erau încă oameni și doreau să se dovedească vrednici de aprecierea Lui. În multe inimi care păreau moarte pentru tot ce era sfânt erau trezite noi impulsuri. Pentru mulți disperați, El deschidea posibilitatea unei vieți noi. — Educație, 80 (1903). Ev 487.2
Seriozitate și zel — În timp ce ascultau adevărurile Sale, atât de diferite de tradițiile și de dogmele învățate de rabini, speranța răsărea în inima oamenilor. În învățătura Sa erau o seriozitate și un zel care o făcea să se întipărească în mintea lor cu o putere convingătoare. — Slujitorii evangheliei, 188 (1915). Ev 487.3
Răspândirea vieții și a voioșiei — Când trecea prin orașe și sate, El era ca un torent de viață, răspândind putere și bucurie. — Divina vindecare, 20 (1905). Ev 487.4
Puteți să fiți voioși — Dumnezeu nu vrea să fie nici o față tristă pe pământul acesta. Domnul nu vrea ca vreun om să fie abătut și supărat, ci dorește ca să vă îndreptați fața spre El și să-L lăsați, pur și simplu, să reverse asupra ei strălucirea luminii Soarelui Neprihănirii. — Manuscript 42, 1894. Ev 488.1
Hristos învăța cu autoritate — Cu toate că învățătura Lui era simplă, El vorbea ca unul care avea autoritate. Caracteristica aceasta punea învățătura Lui în contrast cu a tuturor celorlalți. Rabinii vorbeau cu îndoială și ezitare, ca și cum Scripturile puteau fi interpretate ca să însemne o dată un lucru și altă dată exact invers, Ascultătorii ajungeau în fiecare zi într-o și mai mare nesiguranță. Dar Isus prezenta Scripturile ca pe o autoritate ce nu mai putea fi pusă la îndoială. Oricare ar fi fost subiectul, El îl prezenta cu putere, astfel încât cuvintele Lui să nu fie puse la îndoială. — Hristos, Lumina lumii, 253 (1898). Ev 488.2
Dorința de a-i salva pe cei păcătoși — Dorința arzătoare de a-i salva pe cei păcătoși, care a caracterizat viața Mântuitorului, caracterizează viața tuturor urmașilor Săi adevărați. — Testimonies for the Church 7:10 (1902). Ev 488.3
Puterea de convingere deplină — Ascultarea promptă și necondiționată a acestor oameni, fără a li se promite niciun fel de salariu, pare remarcabilă, dar chemarea Domnului Hristos a avut o putere de convingere deplină. — Slujitorii evangheliei, 24 (1915). Ev 488.4