Dragostea — temelia familiei — Iubirea este o plantă de origine divină, care trebuie îngrijită și cultivată. Familiile în care se manifestă afecțiune și se rostesc cuvinte demne de încredere, iubitoare, vor fi fericite și vor exercita o influență înălțătoare asupra tuturor acelora cu care vin în contact. Căminul care este împodobit cu dragoste, înțelegere și gingășie este un loc pe care îngerilor le place să-l viziteze și în care Dumnezeu este slăvit.... În atmosfera unui astfel de cămin, copiii vor învăța să-i iubească atât pe părinții lor pământești, cât și pe Tatăl lor ceresc. Fiecare cămin ar trebui să fie un loc al iubirii, un loc în care sălășluiesc îngerii lui Dumnezeu, înmuind și supunând inimile părinților și ale copiilor. Oriunde se cultivă în suflet dragostea lui Dumnezeu va fi pace, lumină și bucurie. FÎ 62.1
Cel mai atrăgător loc din lume — Părinții au datoria de a face căminul cât se poate de atrăgător. Lucrul acesta va avea consecințe cu mult mai mari decât câștigarea de bunuri și de bani. Din cămin nu trebuie să lipsească strălucirea soarelui. Simțământul de “acasă” trebuie păstrat viu în inimile copiilor, astfel ca ei să-și poată aminti de căminul copilăriei lor ca de un loc al păcii și al fericirii, asemănător cu cerul. Apoi, când vor ajunge la maturitate, ei vor încerca să fie, la rândul lor, mângâiere și binecuvântare pentru părinți. FÎ 62.2
Căminul trebuie să fie pentru copii locul cel mai atrăgător din lume, iar prezența mamei trebuie să constituie cea mai mare atracție a acestuia. Copiii sunt firi sensibile, iubitoare. Ei sunt ușor de mulțumit și ușor de nefericit. Printr-o disciplină blândă, prin cuvinte și fapte pline de iubire, mamele își pot lega copiii de inima lor. FÎ 63.1
Micile atenții — secretul marii fericiri — Dumnezeu ne încearcă, ne pune la probă prin întâmplările obișnuite ale vieții. Prin lucrurile mici ies la iveală cămăruțele inimii. Micile atenții, nenumăratele gesturi de apreciere, aparent nesemnificative, și dovezile de amabilitate în lucrurile obișnuite ale vieții sunt cele care însumează fericirea în viață; iar neglijarea cuvintelor pline de bunătate, încurajatoare, iubitoare, și a dovezilor de curtoazie contribuie la nenorocirea vieții. FÎ 63.2
Secretul unui cămin atrăgător — Un cămin în care domnește dragostea, exprimată prin cuvinte, priviri și fapte, este un loc în care îngerilor le face plăcere să-și manifeste prezența și pe care se bucură să-l sfințească, aducând razele de lumină ale slavei. Într-o astfel de casă, datoriile umile ale vieții au farmec. Niciuna dintre ele nu va fi neplăcută pentru soție ... în astfel de împrejurări. Ea le va aduce la îndeplinire cu toată dragostea, va fi ca o rază de soare pentru toți cei din preajma ei, și inima ei, plină de bucurie, Îi va cânta Domnului.... Iubirea trebuie văzută în priviri și purtare și auzită în tonul vocii. FÎ 63.3
Influența reciprocă a fraților și surorilor — Cea mai înaltă datorie care le revine tinerilor este aceea ca, în propriile cămine, să fie o binecuvântare pentru tată, mamă, frați și surori, dovedind dragoste și împreună simțire cu aceștia. Aici este locul în care pot dovedi altruism, stăpânire de sine, lucrând pentru alții și purtându-le de grijă.... Ce influență poate avea o soră asupra fraților ei!... Dacă purtarea ei este corectă, ea poate determina caracterul fraților ei. Rugăciunile, bunătatea și afecțiunea ei pot face mult în cămin. FÎ 63.4
Dragoste plină de amabilitate — Căsătoria, o unire pe viață, este un simbol al unirii dintre Hristos și biserica Sa. Spiritul pe care îl manifestă Domnul Hristos față de biserica Sa este spiritul pe care trebuie să-l manifeste soțul și soția unul față de celălalt. Dacă ei Îl iubesc pe Dumnezeu în cel mai înalt sens, se vor iubi unul pe celălalt în Domnul, tratându-se întotdeauna cu amabilitate, fiind legați unul de celălalt prin legături neschimbătoare. Prin altruism și sacrificiu de sine, manifestate reciproc, ei vor fi o binecuvântare unul pentru celălalt.... FÎ 64.1
Exprimați-vă iubirea în cuvinte și în fapte — Sunt mulți care consideră că exprimarea iubirii constituie o dovadă de slăbiciune și mențin o rezervă care îi respinge pe ceilalți. Acest spirit împiedică manifestarea naturală a afecțiunii. Dacă sunt respinse, impulsurile de prietenie și generozitate se veștejesc, iar inima se înstrăinează, devine rece. Trebuie să ne ferim să facem această greșeală. Iubirea nu poate exista mult timp fără a fi exprimată. Nu lăsați ca inima aceluia de care sunteți legați să flămânzească după bunătate și simpatie. Fiecare să ofere dragoste, nu să o pretindă. Cultivați tot ceea ce aveți mai nobil și fiți gata să recunoașteți calitățile celuilalt. A fi conștient de aprecierea celuilalt constituie un stimul și o satisfacție deosebită, împreuna simțire și respectul încurajează străduința către excelență și însăși iubirea crește când este stimulată spre țeluri nobile. FÎ 64.2
Părinții să se apropie de copiii lor — Unii părinți nu își înțeleg copiii și nici nu se străduiesc să-i cunoască sau să se apropie de ei. Adesea, există o mare distanță între părinți și copii. Dacă părinții ar căuta să afle care sunt simțămintele copiilor și ce este în inima lor, acest lucru ar fi un mare beneficiu pentru ei. Tatăl și mama trebuie să lucreze împreună în deplină armonie. Ei trebuie să devină prieteni ai copiilor lor.... Părinții trebuie să cerceteze care este cea mai bună și cea mai sigură cale de a câștiga iubirea și încrederea copiilor, pentru a-i putea călăuzi pe calea cea dreapta. Ei trebuie să reflecte asupra celor din cămin strălucirea soarelui iubirii. FÎ 64.3
Încurajare și apreciere — Copiilor mici le place compania și rareori se bucură să fie singuri. Ei tânjesc după iubire și duioșie. Ei gândesc că ceea ce le place lor place și mamei și este numai normal ca ei să meargă la ea cu micile lor bucurii și necazuri. Mama nu trebuie să rănească inimile lor sensibile, tratând cu indiferență lucruri care, deși pentru ea sunt fără însemnătate, pentru ei sunt de mare importanță. Pentru copii, simpatia și aprobarea ei sunt foarte prețioase. O privire aprobatoare, un cuvânt de încurajare sau de laudă vor fi ca raza de soare în inimile lor, adesea aducându-le fericire pentru o zi întreagă. FÎ 65.1
Părinții — confidenții copilului — Părinții să-și încurajeze copiii să aibă încredere în ei și să-și descarce la ei necazurile inimii, micile lor supărări și încercări zilnice. FÎ 65.2
Învățați-i cu blândețe și legați-i de inimile voastre — Este o perioadă critică pentru copii. În jurul lor vor fi tot felul de influențe, care tind să-i îndepărteze de voi, lucru pe care trebuie să îl preveniți. Învățați-i să facă din voi confidentul lor. Lăsați-i să vă șoptească la ureche necazurile și bucuriile lor.... Copiii ar fi feriți de multe rele, dacă ar fi mai apropiați de părinții lor. Părinții trebuie să încurajeze la copiii lor atitudinea de a fi mai deschiși față de ei, de a veni la ei cu greutățile lor și, când sunt în dilemă într-o anumită problemă, de a le spune exact cum simt ei și de a le cere sfatul. Cine altcineva decât niște părinți evlavioși ar putea să vadă cu înțelepciune în ce primejdie se află ei și să le arate acest lucru? Cine i-ar putea înțelege mai bine pe copii, prin prisma temperamentului fiecăruia dintre ei? Mama, cea care a vegheat asupra evoluției minții lor încă din pruncie, este cea mai în măsură să-și sfătuiască și să-și îndrume copiii. Cine oare, mai bine decât mama, ajutată de tata, ar putea spune mai bine care trăsături de caracter trebuie ținute sub control și stăpânite? FÎ 65.3
Tați care nu au timp pentru copii — “Nu am timp”, spune tatăl. “Nu am timp să mă dedic educației copiilor mei, nu am timp pentru plăceri sociale și de familie.” Atunci nu ar fi trebuit să vă luați asupra voastră răspunderile unei familii. Răpindu-le timpul care le aparține de drept, îi lipsiți de educația pe care ar trebui să o primească din partea voastră. Dacă aveți copii, aveți de făcut o lucrare, împreună cu mama lor, în ceea ce privește formarea caracterului lor. FÎ 66.1
Împovărate de multe griji, mamele simt uneori că nu-și mai pot face timp pentru ca, în liniște și cu răbdare, să-i învețe pe cei mici, dăruindu-le iubire și afecțiune. Însă ele trebuie să nu uite că, dacă cei mici nu găsesc în părinții lor și în cămin ceea ce ar trebui să le satisfacă dorința după afecțiune și prietenie, copiii vor căuta aceasta în alte locuri, unde atât dezvoltarea mintală, cât și caracterul le pot fi puse în pericol. FÎ 66.2
Mame care nu au timp pentru copii — Multe mame se lamentează: “Nu am timp să fiu cu copiii mei”. Atunci, de dragul lui Hristos, petreceți mai puțin timp în pregătirea îmbrăcămintei. Mai degrabă neglijați împodobirea voastră în vestimentație. Faceți și primiți mai puține vizite. Nu mai gătiți la nesfârșit atâtea feluri de mâncare. Însă nu vă neglijați niciodată, dar niciodată, copiii! Ce aveți voi mai de preț decât copiii voștri? Nu lăsați ca ceva să se interpună vreodată între voi și binele copiilor voștri. FÎ 66.3
Cu copiii voștri la lucru și la joacă — Dedicați-le copiilor câteva ore din timpul vostru liber; prindeți-vă cu ei la lucru și în jocurile lor și câștigați-le încrederea! Împrieteniți-vă cu ei! FÎ 66.4
Părinții trebuie să-și petreacă serile împreună cu familia lor. Lăsați deoparte grijile și ocupațiile zilei! FÎ 66.5
Mai multă părtășie, mai puțină “dictatură” — Există primejdia ca atât părinții, cât și profesorii să poruncească și să dicteze prea mult, în timp ce nu dau suficientă importanță relației de părtășie cu copiii sau elevii lor. Adesea, sunt prea reținuți și își exercită autoritatea într-un mod rece, lipsit de simpatie, care nu poate câștiga inimile copiilor sau ale elevilor lor. Dacă și-ar apropia copiii și le-ar arăta că îi iubesc, dacă ar manifesta interes pentru ceea ce le place acestora, chiar și pentru jocurile lor, uneori fiind necesar să se poarte precum niște copii între copii, i-ar face foarte fericiți și le-ar câștiga dragostea și încrederea. Iar copiii ar fi mult mai binevoitori să-i respecte și să-i iubească. FÎ 66.6
Presărați în jurul vostru farmecul căminului și al companiei voastre! Dacă veți face astfel, ei nu vor dori atât de mult societatea celor de vârsta lor.... Datorită relelor care sunt acum în lume și a restricțiilor care trebuie impuse copiilor, părinții trebuie să aibă de două ori grijă să-i lege pe aceștia de inimile lor și să-i convingă că ei le doresc fericirea. FÎ 67.1
Părinții să fie apropiați de copiii lor — Nicio barieră de răceală sau de rezervă nu trebuie îngăduită între părinți și copii. Părinții, să se apropie de copiii lor, căutând să înțeleagă gusturile și mentalitatea lor, să pătrundă în simțămintele lor și să-i determine să spună ce au pe suflet — Părinți, faceți-i pe copii să vadă că îi iubiți și că veți face tot ce vă stă în putere pentru a-i face fericiți! Dacă veți face astfel, restricțiile necesare, pe care le impuneți, vor avea mai multă influență asupra lor. FÎ 67.2
Puterea iubirii — Iubirea are o putere minunată, căci este de origine divină. Răspunsul blând, care “potolește mânia”, dragostea care este “Îndelung răbdătoare și plina de bunătate”, mila care acoperă “o sumedenie de păcate” — o, dacă am învăța aceste lecții, cu ce putere de vindecare ar fi înzestrate viețile noastre! Cât de diferită ar fi viața, iar pământul ar deveni o pregustare a cerului! Aceste lecții pot fi predate într-un mod atât de simplu, încât să fie înțelese chiar și de copiii mici. FÎ 67.3
Din punct de vedere omenesc, banii reprezintă putere; însă din punctul de vedere al lui Hristos, dragostea este putere. În acest principiu sunt implicate tăria intelectuală și cea spirituală. Adevărata dragoste are o deosebită eficiență în a face binele și nu poate face altceva decât binele. Ea previne neînțelegerea și supărarea și aduce adevărata fericire. Bogăția are adesea influența de a corupe și distruge; manifestarea forței are puterea de a răni; însă caracteristicile iubirii curate sunt adevărul și bunătatea. FÎ 68.1
Iubirea este o plantă care trebuie îngrijită — Căminul trebuie să fie centrul celei mai curate și nobile afecțiuni. Pacea, armonia, iubirea și fericirea trebuie cultivate cu străduință în fiecare zi, până când aceste caracteristici prețioase ajung să domnească în inimile celor care alcătuiesc familia. Planta iubirii trebuie îngrijită atent, altfel moare. Orice principiu bun care dorim să prospere în suflet trebuie cultivat cu grijă. FÎ 68.2
Amintiți-vă de propria copilărie — Nu-i tratați pe copiii voștri numai cu severitate, uitând că și voi ați fost copii și că ei sunt doar niște copii. Nu vă așteptați să fie desăvârșiți și nu încercați să-i faceți să se poarte dintr-odată ca oamenii mari. Făcând astfel, veți închide ușa de acces prin care altfel ați ajunge la inima lor și îi veți determina să deschidă ușa unor influențe dăunătoare, prin care alții le vor otrăvi mintea înainte ca voi să vă dați seama de pericol.... Părinții nu ar trebui să uite anii propriei copilării, cât de mult tânjeau după simpatie și iubire și cât de nefericiți se simțeau când erau criticați și certați la mânie de către părinții lor. Ei trebuie să fie din nou copii în simțămintele lor și să se pună la mintea copiilor lor, pentru a-i înțelege. FÎ 68.3
Ei au nevoie de cuvinte blânde, încurajatoare — Cât de ușor ar fi pentru mame să spună cuvinte pline de bunătate și de dragoste, care sunt ca o rază de soare pentru inimile celor mici, făcându-i să uite de micile lor necazuri. FÎ 68.4
Păstrați o atmosferă deschisă și senină în jurul copiilor — Când sunt în necaz, cei mici trebuie alinați cu grijă. Copiii, din pruncie până la vârsta maturității, nu primesc atenția care ar trebui să li se acorde. Este nevoie de mame care să dorească să-i crească pe copiii lor astfel, încât aceștia să se considere o parte a familiei. Mamele să discute cu copiii despre speranțele și neîmplinirile acestora. Părinții să nu uite să aibă grijă în primul rând de copiii lor, apoi de străini. Trebuie să li se ofere o atmosferă senină, sub călăuzirea mamei. FÎ 69.1
Uneori, copiii au nevoie mai mult de dragoste decât de mâncare — Uneori, mamele își neglijează cu nerușinare copiii, ca să aibă timp pentru a-și broda îmbrăcămintea sau pentru a pune ornamente inutile pe veșmintele copiilor lor. Când copiii sunt obosiți și au cu adevărat nevoie de grija lor, ei sunt neglijați sau li se dă ceva de mâncare. Nu numai că nu aveau nevoie de mâncare în acele momente, ci aceasta se dovedește chiar dăunătoare pentru ei. Ceea ce le lipsea era îmbrățișarea alinătoare a mamei. Fiecare mamă trebuie să-și facă timp să le ofere copiilor ei aceste mângâieri pline de afecțiune, care sunt atât de esențiale în pruncie și în copilărie. FÎ 69.2
Dorințele rezonabile trebuie satisfăcute — Trebuie să-i faceți pe copiii voștri să simtă permanent că îi iubiți, că lucrați pentru binele lor, că le doriți din inimă fericirea și că vă propuneți să faceți numai ceea ce este spre binele lor. Trebuie să le împliniți micile dorințe, ori de câte ori este rezonabil să o faceți. FÎ 69.3
Niciodată nu trebuie să acționați din impuls față de copii — Autoritatea să fie îmbinată cu iubirea. Nutriți și cultivați tot ceea ce este bun și plin de iubire și îndrumați-i să dorească binele suprem, prezentându-L pe Domnul Hristos inimilor lor. Când le prezentați negativ acele lucruri care ar fi dăunătoare pentru ei, arătați-le că îi iubiți și că doriți să-i faceți fericiți. Cu cât ei sunt mai respingători și mai nesuferiți, cu atât trebuie să vă străduiți mai mult să le arătați că îi iubiți. Când copilul are încrederea că vrei să-l faci fericit, dragostea va înlătura orice barieră. Acesta a fost principiul folosit de Mântuitorul în relație cu omul; acest principiu trebuie aplicat și în biserică. FÎ 69.4
Iubirea trebuie exprimată — În multe familii există o mare lipsă de exprimare a iubirii unul față de celălalt. Sentimentalismul nu este necesar, însă este nevoie de exprimarea iubirii și a duioșiei într-un mod simplu, curat și demn. Mulți cultivă asprimea inimii și, prin vorbe și fapte, descoperă partea diabolică a caracterului lor. Întotdeauna, între soț și soție, între părinți și copii, între frați și surori trebuie să fie nutrită iubirea plină de tandrețe. Orice cuvânt pripit trebuie evitat și nu trebuie să existe nici măcar aparența lipsei de iubire unul față de celălalt. Este datoria fiecărui membru al familiei să fie plăcut, să vorbească frumos. FÎ 70.1
Educația prin exemplu — Cultivați tandrețea, afecțiunea și iubirea, care își găsesc exprimarea în mici acte de amabilitate, în cuvinte, în atenții care dovedesc preocuparea. FÎ 70.2
Cea mai bună cale de a-i educa pe copii să-și respecte tatăl și mama este aceea de a le da ocazia să-l vadă pe tată oferind cu amabilitate atenții mamei, iar pe mama respectându-l pe tată. Doar privindu-i pe părinți în atmosfera iubirii, copiii sunt conduși să asculte de porunca a cincea și să ia seama la îndemnul: “Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept”. FÎ 70.3
Părinții ca grădinari — Domnul le-a încredințat părinților o lucrare solemnă, sacră. Ei trebuie să cultive cu grijă solul inimii. Astfel, ei pot fi conlucrători cu Hristos. El așteaptă ca ei să păzească și să îngrijească grădina inimii copiilor lor. Ei trebuie să semene sămânța cea bună, smulgând orice buruiană urâtă și rea. Orice defect de caracter, orice greșeală în atitudine trebuie îndepărtate; căci, dacă li se îngăduie să rămână, ele vor dăuna frumuseții caracterului. FÎ 70.4
Păzitori ai grădinii — Tendința predominantă în lume este aceea de a tolera ca tinerii să urmeze pornirile firești ale minții lor. Și dacă ele sunt rele și nestăpânite în copiii lor, părinții spun că aceștia se vor îndrepta și, când vor ajunge la 16 sau 18 ani, își vor da seama singuri și vor părăsi obiceiurile greșite, devenind, în cele din urmă, oameni folositori în societate. Ce greșeală! Ani de-a rândul, ei permit unui vrăjmaș să semene grădina inimii; ei tolerează ca principiile greșite să crească și, în multe cazuri, toată munca de după aceea nu este de niciun folos.... Mulți părinți au îngăduit copiilor lor să-și formeze obiceiuri greșite, lucru care se poate vedea de-a lungul vieții. Acest păcat apasă asupra părinților. Acești copii pot pretinde că sunt creștini; totuși, fără o lucrare specială a harului asupra inimii lor și fără o deplină reformă a vieții, obiceiurile din trecut vor fi văzute de-a lungul întregii lor experiențe, iar ei vor manifesta exact acel caracter pe care părinții lor le-au îngăduit să și-i formeze. FÎ 70.5
Politețea va alunga jumătate din relele vieții — Principiul cuprins în porunca: “Iubiți-vă unii pe alții” stă la temelia fericirii din cămin. Politețea creștină trebuie să domnească în fiecare casă. Deși nu este atât de ușor de manifestat, ea are puterea să îmblânzească acele firi care, altfel, ar fi reci și aspre. Cultivarea continua a politeții, voința de a ne purta cu alții așa cum dorim să se poarte ei cu noi, va alunga jumătate din relele vieții. FÎ 71.1
Politețea să se manifeste în cămin — Dacă dorim să avem copii buni, politicoși și iubitori, noi înșine trebuie să le fim exemplu. Părinții să fie atenți unul cu altul chiar în lucrurile mici. Bunătatea în orice împrejurare trebuie să fie legea casei. Nu trebuie îngăduit nicidecum limbajul aspru; nu trebuie rostite cuvinte usturătoare. FÎ 71.2
Toți pot avea o înfățișare voioasă, o voce blândă, maniere politicoase; acestea sunt elemente puternice. Copiii sunt atrași de comportamentul optimist, luminos. Arătați-le bunătate și politețe, iar ei vor dovedi același spirit față de voi și unul față de altul. FÎ 71.3
Politețea voastră și stăpânirea de sine vor avea o influență mai mare asupra caracterelor copiilor voștri decât ar putea-o avea doar cuvintele. FÎ 71.4
Amabilitatea și aprecierile stimulează spre bine — Vorbind frumos cu copiii și lăudându-i atunci când încearcă să facă ce este bine, părinții le pot încuraja străduințele, făcându-i foarte fericiți și creând în jurul cercului familiei un farmec ce va alunga orice umbră și va aduce înăuntru lumina soarelui, cu seninătatea ei. Bunătatea reciprocă și stăpânirea de sine vor face din cămin un paradis și vor atrage îngerii cei sfinți în cercul familiei; însă aceștia vor pleca din casa unde se aud cuvinte neplăcute, neînțelegeri și certuri. Lipsa bunătății, nemulțumirea și mânia Îl izgonesc pe Domnul Isus din cămin.... Cuvintele plăcute, gesturile amabile și afecțiunea sinceră, care se manifestă în toate acțiunile, alături de hărnicie, curățenie și chibzuință, fac chiar dintr-o colibă cel mai fericit cămin. Creatorul privește cu mulțumire spre o asemenea familie. FÎ 72.1
Evitați politețea artificială — Există mulți care ar trebui să trăiască mai puțin pentru lumea din afară și mai mult pentru membrii familiei lor. Ar trebui să existe mai puțină etalare de politețe artificială și de afecțiune față de străini și vizitatori și mai multă amabilitate sinceră, care izvorăște din adevărata dragoste și din atașamentul față de cei dragi din cămin. FÎ 72.2
Definiția adevăratei politeți — Este mare nevoie să cultivăm în cămin rafinamentul autentic.... Vulgaritatea în vorbire și purtare dovedește o inimă pervertită. Adevărul de origine divină nu-l degradează niciodată pe cel care îl primește și nici nu face din el o persoană grosolană, dură. Adevărul îmblânzește și rafinează. Când este primit în inimă, el face din tânăr un om respectuos și politicos. Politețea creștină se dobândește numai prin lucrarea Duhului Sfânt. Aceasta nu constă în afișarea unui aer afectat, în cuvinte lingușitoare sau în gesturi artificiale — în plecăciuni sau în zâmbete forțate. Acest fel de politețe se întâlnește la oamenii acestei lumi, însă ei sunt lipsiți de adevărata politețe creștină. Politețea adevărată se dobândește numai printr-o cunoaștere practică a Evangheliei lui Hristos. Politețea autentică și amabilitatea autentică sunt bunătate dovedită față de toți, mari sau mici, bogați sau săraci. FÎ 72.3
Esența adevăratei politeți — Esența politeții autentice constă în respectul față de ceilalți. Educația adevărată, care durează, este cea care lărgește mereu cercul simpatiei și încurajează bunătatea față de toată lumea. Așa-numita cultură, care nu-l face pe tânăr să fie respectuos față de părinții lui, să le aprecieze calitățile, să aibă răbdare față de defectele lor și să-i ajute în nevoie, care nu-l face atent și grijuliu, generos și gata a da ajutor celor tineri, celor bătrâni și celor nenorociți, constituie un eșec.... Politețea creștină este lanțul de aur ce-i unește pe membrii familiei cu legături de iubire, care devin tot mai strânse și mai puternice în fiecare zi. FÎ 73.1
Faceți din regula de aur legea familiei — În Biblie se pot găsi cele mai valoroase reguli pentru relațiile sociale și de familie. Acestea reprezintă nu numai cel mai bun și mai nobil standard de moralitate, dar și cel mai valoros cod de politețe.... Regula de aur, “Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel”, și sfatul apostolului, “În cinste, fiecare să dea întâietate altuia”, ar trebui să devină legea familiei. Cei care nutresc spiritul lui Hristos vor dovedi politețe în cămin și un spirit de bunăvoință chiar și în lucrurile mici. Ei vor căuta mereu să îi facă fericiți pe cei din jurul lor și, fiind atenți cu ceilalți, vor uita de eul lor. Acesta este fructul care crește în pomul numit creștinism. FÎ 73.2
Regula de aur este principiul adevăratei amabilități, iar cea mai autentică ilustrare a acesteia se vede în viața și în caracterul Domnului Isus. FÎ 73.3
Cel mai bun tratat științific asupra normelor de etichetă — Cel mai valoros tratat asupra normelor de etichetă, care a fost scris vreodată, este prețioasa învățătură dată de Mântuitorul prin apostolul Pavel, inspirat de Duhul Sfânt — cuvinte care ar trebui scrise, fără a fi șterse vreodată, în memoria oricărui om, tânăr sau bătrân. “Cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.” “Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se umflă de mândrie, nu se laudă, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.” FÎ 73.4
Amabilitatea — o cerință biblică — Biblia ne cere în mod imperios să fim amabili; ea ne prezintă multe exemple cu privire la ce înseamnă spiritul lipsii de egoism, harul blândeții și comportamentul atrăgător, care caracterizează adevărata politețe. FÎ 74.1
Creștinismul va face din om un gentleman. Domnul Hristos S-a purtat frumos chiar și cu persecutorii Săi; iar urmașii Săi adevărați vor avea același spirit.... Evanghelia nu încurajează politețea formală, întâlnită în mod obișnuit în lume, ci acea amabilitate care izvorăște dintr-o bunătate autentică a inimii. FÎ 74.2
Adevărata politețe izvorăște din dragoste — Cea mai atentă cultivare a normelor exterioare ale etichetei nu este suficientă pentru a îndepărta nemulțumirea, judecata aspră și vorbirea indecentă. Rafinamentul autentic nu va fi niciodată dat pe față, atâta vreme cât eul reprezintă obiectivul suprem. Iubirea trebuie să sălășluiască în inimă. Un creștin adevărat are ca motivație a acțiunilor sale atașamentul profund al inimii față de Mântuitorul. FÎ 74.3
Dacă în inimă există armonia divină a adevărului și a iubirii, lucrul acesta va radia în exterior, în cuvinte și fapte.... Iubirea conferă posesorului ei noblețe, bună-cuviință și farmec în comportament. Dragostea luminează înfățișarea și supune vorbirea; ea rafinează și înnobilează întreaga ființă umană. Ea îl aduce pe om în armonie cu Dumnezeu, fiind o caracteristică a cerului. FÎ 74.4
Politețea adevărată înseamnă respectarea omului ca om — Adevărata politețe nu se învață doar prin practicarea regulilor etichetei. Modul de comportare trebuie avut în vedere întotdeauna; ori de cât ori nu este compromis principiul, respectul față de alții va conduce la conformarea cu obiceiurile acceptate; însă adevărata politețe nu cere sacrificarea principiului de dragul conveniențelor. Ea ignoră împărțirea în caste și încurajează prețuirea de sine, respectul pentru demnitatea omului și considerația pentru fiecare membru al marii familii omenești. FÎ 74.5
Iubirea este exprimată în priviri, cuvinte și acțiuni — Mai presus de toate lucrurile, părinții ar trebui să-și înconjoare copiii cu o atmosferă de voioșie, amabilitate și iubire. Căminul în care domnește dragostea și în care aceasta este exprimată în priviri, cuvinte și fapte este un loc în care îngerilor le face plăcere să locuiască.... Atmosfera astfel creată va fi pentru copii ceea ce este aerul și raza de soare pentru lumea vegetală, aducând sănătate și vigoare minții și trupului. Gusturile frumoase, conversația voioasă și faptele pline de iubire vor lega inimile copiilor de cele ale părinților prin funiile de mătase ale dragostei și vor contribui la a face din cămin un loc atrăgător mai mult decât cele mai prețioase ornamente care pot fi cumpărate cu aur. FÎ 75.1
Respect pentru sentimentele celorlalți — Așa a rânduit Dumnezeu, ca persoane cu temperamente diferite să se asocieze.... Fiecare membru al familiei trebuie să privească întotdeauna cu sfințenie sentimentele celorlalți și să le respecte drepturile. În acest fel, vor fi cultivate respectul reciproc și stăpânirea de sine, vor fi îndepărtate prejudecățile, iar părțile aspre ale caracterului vor fi șlefuite. Astfel, poate fi asigurata armonia, iar asocierea diferitelor temperamente poate fi un beneficiu pentru fiecare. FÎ 75.2
Nimic nu poate înlocui lipsa amabilității — Aceia care pretind că sunt urmași ai lui Hristos, dar, în același timp, sunt aspri, lipsiți de bunătate și nepoliticoși în cuvinte și comportament, nu au învățat nimic de la Isus. Un om care tună și fulgeră, dorind să stăpânească, intimidându-i și terorizându-i pe toți în jur, un om care caută necontenit greșeli nu este un creștin; căci a fi creștin înseamnă a fi ca Hristos. Comportamentul unor așa-ziși creștini este atât de lipsit de bunătate și de amabilitate, încât în loc să fie vorbiți de bine, ei sunt vorbiți de rău. Sinceritatea lor nu poate fi pusă la îndoială; corectitudinea lor nu poate fi discutată, însă sinceritatea și corectitudinea nu pot ține locul bunătății și amabilității. Creștinul trebuie să fie tot atât de iubitor, de credincios, de milos și de amabil, pe cât este de corect și de cinstit. FÎ 75.3
Amabilitatea este plăcută înaintea lui Dumnezeu. Orice neglijare a bunătății și a amabilității, ... orice neglijare a cuvintelor bune, încurajatoare, în cercul familiei, părinții față de copii și copiii față de părinți, sunt confirmarea unor obiceiuri care denotă lipsa unui caracter asemenea lui Hristos. Însă, dacă aceste lucruri mici sunt împlinite, ele devin lucruri mari. Ele se măresc tot mai mult și se transformă în viață într-o mireasmă dulce, care se înalță către Dumnezeu ca tămâia sfântă. FÎ 76.1
Mulți tânjesc după amabilitate — Mulți tânjesc cu dor după afecțiune, după prietenie.... Nu trebuie să fim egoiști, ci să căutăm mereu ocazii, chiar în lucrurile mici, de a ne arăta mulțumirea pentru bunăvoința pe care ne-au arătat-o alții și de a-i înveseli, de a-i însenina și de a le ușura durerile și poverile, prin fapte de bunătate și de amabilitate, prin mici gesturi de iubire. Aceste atenții care, începând din familia noastră, se extind în afara cercului familiei vor contribui la fericirea vieții noastre; iar neglijarea acestor lucruri mici va aduce amărăciune și durere în viața noastră. FÎ 76.2
Optimismul și bucuria trebuie cultivate — Nu îngăduiți ca îngrijorările și dificultățile vieții de zi cu zi să vă tulbure mintea și să vă înnegureze chipul. Altfel, va exista întotdeauna câte ceva care să vă neliniștească, să vă tulbure. Viața este așa cum ne-o facem și vom găsi ceea ce căutăm.... Dacă vom căuta partea luminoasă a lucrurilor, vom găsi suficiente motive care să ne facă fericiți și voioși. Dacă oferim zâmbete, acestea ne vor fi înapoiate; dacă rostim cuvinte plăcute, optimiste, și nouă, la rândul nostru, ne vor fi adresate astfel de cuvinte.... Datoria fiecăruia este să cultive bucuria, în loc să zăbovească mereu asupra necazurilor și supărărilor. Mulți nu numai că ajung de compătimit în acest fel, însă ajung chiar să-și sacrifice sănătatea și fericirea din cauza unei imaginații bolnave. În jurul lor văd numai lucruri neplăcute, iar înfățișarea lor este mereu posomorâtă și, mai mult decât cuvintele, aceasta exprimă o stare de nemulțumire. Aceste simțăminte deprimante le sunt foarte dăunătoare pentru sănătate, deoarece, îngreunând digestia, ei își dau peste cap alimentația. Întristarea și neliniștea nu pot remedia niciun singur rău, însă pot provoca multe rele; dar voioșia și optimismul, în timp ce luminează calea altora, “sunt viață pentru cei care le găsesc și sănătate pentru întregul trup”. FÎ 76.3
Zâmbetul poate câștiga afecțiunea copiilor — Zâmbiți, părinți!... Dacă inima vă este tristă, nu lăsați ca fața să exprime acest lucru. Faceți ca strălucirea care vine dintr-o inimă iubitoare, mulțumitoare, să vă lumineze expresia feței. Debarasați-vă de severitatea de fier, adaptați-vă nevoilor copiilor și faceți-i să vă iubească. Trebuie să le câștigați atașamentul, dacă doriți să le imprimați în inimă adevărul cu privire la religie. FÎ 77.1
Dacă vor să-și educe copiii pentru a fi plăcuți, părinții n-ar trebui să le vorbească niciodată pe un ton de ceartă. Educați-vă pe voi înșivă să aveți o înfățișare plăcută și puneți în voce toată dulceața și melodia de care sunteți în stare. FÎ 77.2
Dispoziția pozitivă aduce multiple beneficii familiei — Mama trebuie să cultive o atitudine voioasă, mulțumitoare, fericită. Orice efort în această direcție va fi răsplătit din belșug în ceea ce privește nu numai bunăstarea fizică, ci și caracterul moral al copiilor ei. Un spirit vesel va aduce fericire în familia ei și îi va îmbunătăți într-o mare măsură propria sănătate. FÎ 77.3
Priviți lucrurile într-o manieră luminoasă, căutând să îndepărtați umbrele care, dacă ne concentrăm asupra lor, ne vor învălui sufletul. Cultivați simpatia față de semeni! Faceți ca în cămin să domnească bucuria, bunătatea și iubirea! FÎ 78.1
Bucuria nu este incompatibilă cu creștinismul — Putem avea adevărata demnitate creștină și, în același timp, putem fi plăcuți și bucuroși în purtarea noastră. Bucuria, lipsită de frivolitate, este unul dintre harurile creștine. FÎ 78.2
Orice cuvânt are o influență — Fiecare cuvânt rostit de tata sau de mama are asupra copiilor o influență spre bine sau spre rău. Dacă părinții vorbesc în mod pătimaș, dacă manifestă acel spirit care se întâlnește la copiii acestei lumi, Dumnezeu îi socotește copii ai acestei lumi, și nu fiii și fiicele Sale. FÎ 78.3
Părinții trebuie să întrețină atmosfera din cămin curată și înmiresmată, prin cuvinte amabile, prin atenție și iubire; însă, în același timp, ei trebuie să fie fermi și hotărâți în ceea ce privește principiile. Dacă sunteți fermi cu copiii voștri, este posibil ca ei să creadă că nu îi iubiți. Este un lucru la care vă puteți aștepta, însă nu arătați niciodată asprime. Dreptatea și mila trebuie să-și dea mâna; nu trebuie să existe gesturi șovăitoare, nici impulsive. FÎ 78.4
Limbajul să fie o exprimare a harului lăuntric — Cerința principală în ceea ce privește limbajul este ca acesta să fie curat, amabil și adevărat — “o exprimare în afară a harului lăuntric....” Cea mai bună școală pentru studiul acestui limbaj este căminul. Cuvintele bune sunt pentru suflet precum roua sau precum ploaia blândă. FÎ 78.5
Nu îngăduiți ca cearta sau neînțelegerile să pătrundă în casa voastră. Vorbiți blând! Niciodată nu lăsați ca vorba să vă fie aspră. Păstrați-vă calmul.... Aveți răbdare cu copiii când trec prin încercări care vouă poate că vi se par mici, însă pentru ei sunt mari. FÎ 78.6
Cuvintele aduc lumină sau negură — Este important să ne educăm copiii și tinerii, ca ei să vegheze asupra cuvintelor și faptelor lor; căci cursul acțiunilor lor produce lumină sau negură nu numai în propriul cămin, ci și în viața tuturor acelora cu care vin în contact. Nefericirea este cauzată adesea de folosirea neînțeleaptă a darului vorbirii. Cuvântul lui Dumnezeu nu autorizează pe nimeni să vorbească aspru, creând în acest fel simțăminte neplăcute și nefericire în familie. Ceilalți membri ai familiei își pierd respectul pentru cel care vorbește astfel; dacă s-ar stăpâni, acesta ar câștiga încrederea și afecțiunea tuturor.... Părinții să adreseze copiilor lor numai cuvinte plăcute, iar copiii să adreseze părinților lor numai cuvinte respectuoase. FÎ 78.7
Evitați vulgaritatea sub orice formă! — Taților și mamelor, soților și soțiilor, fraților și surorilor, nu vă lăsați duși de valul vulgarității în acțiune, cuvinte sau gânduri! Vorbele grosolane, glumele vulgare, lipsa amabilității și a adevăratei curtoazii în viața de familie vor deveni o a doua natură.... Căminul este un loc prea sacru pentru a fi întinat prin vulgaritate, senzualitate, învinuiri reciproce sau scandaluri. FÎ 79.1
Vorbirea josnică, ieftină, comună nu trebuie să-și găsească locul în cămin. FÎ 79.2
Cuvintele nefolositoare, aruncate fără rost, schimbate între tată și mama, vor conduce la rostirea acelorași cuvinte și între copii, în timp ce cuvintele frumoase, nevinovate, sincere, adevărate, serioase vor duce la folosirea aceluiași fel de cuvinte între toți membrii familiei și vor conduce, de asemenea, la fapte bune. FÎ 79.3
Un angajament personal — Ar fi bine ca fiecare bărbat să semneze un angajament prin care să se hotărască să vorbească frumos în familia sa, să lase ca legea iubirii să stăpânească în vorbirea sa. Părinților, nu vorbiți niciodată pripit! Când copiii voștri greșesc, corectați-i, însă prin cuvinte pline de duioșie și de dragoste. Ori de câte ori cicăliți, pierdeți o ocazie prețioasă de a da lecții de stăpânire de sine și de răbdare. Fie ca dragostea să fie trăsătura dominantă, atunci când vreți să îndreptați răul. FÎ 79.4
Conversația din familie — Cât de multe familii își condimentează mesele zilnice cu îndoieli și cu critici! Ei discută caracterele prietenilor lor și le pun pe masă ca pe un desert delicat. Felii de calomnii sunt trecute de la unul la altul pentru a fi comentate, nu numai de către adulți, dar și de către copii. În acest fel, Dumnezeu este dezonorat.... Fie ca discuțiile din consiliul familiei să fie astfel calculate, încât să lase o influență înmiresmată asupra minților copiilor. FÎ 80.1
Bârfa și calomnia — Ne gândim cu oroare la canibalul care se ospătează cu carnea încă tremurândă și caldă a victimei sale; însă oare acest obicei are consecințe mai teribile decât agonia și ruina produse prin prezentarea falsă a motivelor cuiva, prin defăimarea reputației sau prin criticarea caracterului cuiva? Fie ca atât copiii, cât și tinerii să învețe ce spune Dumnezeu despre aceste lucruri: “Moartea și viața sunt în puterea limbii”. Spiritul de bârfă și de calomnie reprezintă unul dintre mijloacele speciale ale lui Satana de a semăna discordia și cearta, de a despărți prieteni și de a submina credința multora dintre noi. FÎ 80.2
Pledoarie pentru răbdare și stăpânire de sine din partea părinților — Părinților, când simțiți că sunteți nervoși, nu comiteți păcatul atât de mare de a otrăvi întreaga familie cu această iritabilitate periculoasă! În astfel de momente, vegheați îndoit asupra propriei purtări și rezolvați în inimă ce aveți de rezolvat, astfel ca să nu faceți niciun rău cu buzele, ci să rostiți numai cuvinte plăcute, amabile. Spuneți-vă: “Nu voi strica fericirea copiilor mei prin cuvinte tensionate”. Stăpânindu-vă astfel, veți deveni puternici. Sistemul nervos nu va mai fi atât de sensibil. Principiile dreptății vă vor face puternici. Conștientizarea faptului că vă faceți cu credincioșie datoria vă va întări. Îngerii vă vor aprecia eforturile și vă vor ajuta. FÎ 80.3
Când ei (copiii și tinerii) își pierd controlul și spun cuvinte pătimașe, păstrarea tăcerii este adesea calea cea mai bună de urmat, nefiind nevoie de reproșuri, de certuri sau de condamnare. Tăcerea, care este de aur, va valora adesea mai mult decât toate cuvintele care pot fi rostite. FÎ 80.4
Virtuțile creștine — stâlpi în vremuri de încercare — Pot veni necazuri, însă ele sunt partea omului pe acest pământ. Lăsați ca pacea, mulțumirea și dragostea să păstreze strălucirea soarelui în inimă, chiar dacă ziua este înnegurată. FÎ 81.1
Chiar dacă este modest, căminul poate fi întotdeauna un loc al cuvintelor prietenoase și al faptelor bune, un loc în care amabilitatea și iubirea sunt oaspeți permanenți. FÎ 81.2
Unitate, iubire și pace — Părinții trebuie să fie atenți să nu îngăduie ca spiritul de ceartă să se strecoare în cămin.... Dacă părinții vor lupta pentru unitate în cămin, imprimând aici principiile care au călăuzit viața Domnului Hristos, cearta va fi înlăturată, iar unitatea și dragostea vor locui acolo. FÎ 81.3
Soțul și soția trebuie să-și aducă aminte că au suficiente poveri de dus, nefiind nevoie să adauge nenorociri prin îngăduirea divergențelor.... Copiii prind ușor spiritul de discordie și tendința de a se certa pentru lucruri mărunte. FÎ 81.4
Dragostea și stăpânirea de sine vor fi răsplătite — Bărbații și femeile pot atinge idealul pe care îl are Dumnezeu cu ei, dacă Îl vor lua pe Domnul Hristos ca ajutor. Ceea ce înțelepciunea omenească nu poate face, va împlini harul Său pentru toți aceia care I se consacră Lui cu încredere. Providența Lui poale uni inimile prin legături care sunt de origine divină. Dragostea nu va fi doar un schimb de cuvinte dulci și măgulitoare. Războiul de țesut al cerului țese o urzeală mai fină, și totuși mai rezistentă decât poate fi țesută de orice război pământesc. Rezultatul nu este o pânza subțire, ci o țesătură rezistentă care va suporta uzura, proba și încercarea. Inimile vor fi legate prin legăturile de aur ale unei iubiri pline de răbdare. FÎ 81.5