Puncte de vedere extreme cu privire la recreere — Există persoane cu o imaginație bolnavă, pentru care religia este un tiran care stăpânește asupra lor cu un toiag de fier.... Ei consideră că orice fel de recreere și de amuzament este păcat. Aceasta este o extremă. Alții consideră că mintea trebuie să fie încontinuu frământată, să inventeze noi distracții, și aceasta pentru a dobândi sănătate. Ei se obișnuiesc să depindă de emoții tari și nu se simt în largul lor fără acestea. Adevăratele principii ale creștinismului deschid în fața tuturor o sursă de fericire ale cărei dimensiuni — înălțime și adâncime, lungime și lărgime — sunt nemăsurate. FÎ 107.1
Pentru a înviora spiritul și întări trupul — Este privilegiul și datoria creștinilor să caute să-și învioreze spiritul și să-și întărească trupul prin recreere nevinovată, cu scopul de a-și folosi puterile fizice și mintale pentru slava lui Dumnezeu. Felul în care ne recreăm nu trebuie să constituie scene de distracție, lipsite de sens. Trebuie să ne organizăm felul în care ne recreăm, astfel încât să beneficiem de recreație și ea să fie o sursă de înălțare pentru aceia cu care ne asociem, și în acest fel să putem fi mai bine calificați, atât noi, cât și ei, pentru a îndeplini cu succes datoriile care ne revin în calitate de creștini. FÎ 107.2
Recreerea și alternarea activităților sunt necesare — Recreerea este necesară pentru aceia care sunt angajați într-o muncă fizică, dar mai esențială pentru aceia care lucrează în principal cu mintea. Nu este bine pentru mântuirea noastră, și nici pentru slava lui Dumnezeu, ca mintea să fie neîncetat la lucru, excesiv, chiar dacă este vorba despre activități religioase. FÎ 108.1
Cei pentru care bunăstarea mintală și fizică sunt mai importante decât banii și cerințele sau obiceiurile din societate vor căuta pentru copiii lor folosul învățăturii din natură și recreerea în mijlocul ei. FÎ 108.2
Recreerea este esențială pentru a putea realiza o lucrare bună — Timpul petrecut în mișcare fizică nu este pierdut.... Exercițiul fizic echilibrat, care are influență asupra tuturor organelor și capacităților corpului nostru, este esențial în vederea realizării unei lucrări bune. Când creierul este mereu încordat, în timp ce organele celelalte ale acestui sistem viu sunt inactive, se produce o pierdere de putere fizică și mintală. Corpul este jefuit de tonusul sănătos, mintea își pierde prospețimea și vigoarea, iar urmarea este o iritabilitate bolnavă. FÎ 108.3
Regularitatea în odihnă și activitate — Trebuie să fim atenți în privința orelor de somn și de lucru, care trebuie să fie regulate. Este nevoie să ne luăm perioade de odihnă, perioade de recreere și perioade pentru meditație.... Principiile cumpătării sunt mult mai vaste decât își imaginează unii dintre noi. FÎ 108.4
Elevii și studenții au nevoie de relaxare — Cei care sunt angajați în studii au nevoie de relaxare. Mintea nu trebuie ținută mereu în încordare, deoarece mecanismele delicate ale creierului slăbesc. Trupul trebuie și el pus la lucru, ca și mintea. FÎ 109.1
Recreerea și exercițiul fizic vor întrerupe fără îndoială rutina obișnuita a lucrului de la școală, însă această întrerupere nu se va dovedi un impediment. Acest timp și acest efort vor fi răsplătite de o sută de ori, prin înviorarea minții și a trupului, prin nutrirea unui spirit neegoist și prin legarea elevului de profesor cu legăturile unor interese comune și ale unei asocieri prietenești. Energia aceea fără astâmpăr, care este atât de adesea o sursă de primejdie pentru tânăr, va beneficia de o eliberare binevenită. Ca o apărare împotriva răului, preocuparea minții cu ceea ce este bine este mai de dorit decât nenumăratele bariere ale legii și disciplinei. FÎ 109.2
Intelectualii au nevoie de zile de recreere — Am văzut că doar puțini își dau seama de munca obositoare, continuă, a acelora care poartă răspunderea lucrului în birouri. Ei sunt închiși între patru pereți zi după zi și săptămână după săptămână, timp în care încordarea constantă a puterilor minții le slăbește corpul și le diminuează vitalitatea. Nu sunt ființe nemuritoare și, dacă nu se produce o schimbare, ei se vor istovi și nu vor mai putea munci.... Ei trebuie să-și organizeze lucrul în așa fel, încât unul sau doi să poată pleca, lăsând pe alții să le țină locul, și apoi să-i lase și pe aceștia să aibă aceeași posibilitate. FÎ 109.3
Căutați modalități de recreere nevinovată, instructivă — Există modalități foarte benefice de recreere, atât pentru minte, cât și pentru trup. Mintea luminată, plină de discernământ, va găsi multe modalități de recreere și de relaxare din surse nu numai nevinovate, ci și instructive. Recreerea în aer liber, contemplarea lucrărilor lui Dumnezeu în natură vor fi de cel mai real folos. FÎ 109.4
Înlocuiți ceea ce este păcătos cu ceea ce este nevinovat — Tinerii și copiii nu pot fi atât de liniștiți și de așezați ca cei în vârstă. În timp ce distracțiile păcătoase sunt condamnate, și așa ar trebui să fie, părinții, profesorii și supraveghetorii copiilor ar trebui să le ofere în locul acestora plăceri nevinovate, care să nu-i întineze din punct de vedere moral. Nu-i constrângeți pe tineri cu reguli rigide și cu restricții, care să-i facă să se simtă oprimați și să-i determine să dărâme barierele și să pornească pe cărări nesăbuite, spre distrugere. Țineți frâul îndrumării și al călăuzirii cu braț hotărât, cu bunătate și cu înțelegere, dar, în același timp, cu blândețe, cu înțelepciune și cu iubire, în așa fel încât ei să știe că aveți în vedere cel mai mare bine al lor. FÎ 110.1
Deosebirea dintre recreație și distracție — Există o deosebire între recreație și distracție. Recreația, dacă este ceea ce spune numele, recreație, va întări și clădi. Chemându-ne să ne lăsăm deoparte grijile și ocupațiile obișnuite, ea aduce prospețime minții și trupului, făcându-ne astfel în stare să ne întoarcem cu o nouă putere la lucrul serios al vieții. Pe de altă parte, distracția este căutată de dragul plăcerii și adesea este folosită în exces; aceasta ne lipsește de energiile care ne sunt necesare pentru lucrul folositor și astfel se dovedește un obstacol în calea adevăratului succes în viață. FÎ 110.2
Nevoia de selectivitate și de moderație — Este mare nevoie de cumpătare în distracții, ca în orice alt lucru. Caracterul acestor distracții trebuie avut în vedere cu multă atenție și cu toată grija. Fiecare tânăr ar trebui să se întrebe: Ce influență vor avea aceste distracții asupra sănătății mele fizice, mintale și morale? Va fi mintea mea atât de răvășită, încât să-L uit pe Dumnezeu? Voi înceta să am ca țintă slava Lui? FÎ 110.3
Distracții nepotrivite pentru un adevărat creștin — Sunt distracții, precum dansul, jocul de cărți, șahul, damele, cu care noi nu putem fi de acord, pentru că cerul le condamnă. Aceste distracții deschid ușa pentru păcate mari. Ele nu sunt folositoare, ci au o influență excitantă, producând în unele minți pasiunea pentru acele jocuri care conduc spre jocuri de noroc, risipă și destrăbălare. Toate acestea trebuie condamnate de creștini și înlocuite cu ceva cu totul nevinovat. FÎ 110.4
Părinții trebuie să ofere o alternativă acceptabilă — Dacă punem restricții copiilor noștri în privința plăcerilor dăunătoare, care tind să corupă și să conducă pe o cale greșită, trebuie să le oferim în loc modalități de recreere nevinovate, care să îi conducă pe căi bune, pe care nu există niciun pericol.... În timp ce evităm ceea ce este fals și artificial — cursele de cai, jocurile de cărți, loteriile, meciurile de box, luptele, băuturile alcoolice, fumatul — trebuie să oferim surse de bucurie și de recreere care sunt curate, nobile și înălțătoare. FÎ 111.1
Rolul folositor al exercițiului fizic — Exercițiile de gimnastică au un rol folositor în multe școli; însă, dacă nu sunt supravegheate cu grijă, acestea sunt adesea folosite până la exces. În sala de sport, mulți copii, din dorința de a-și încerca puterea, și-au produs vătămări pe viață. Exercițiul fizic în sala de sport, oricât de bine ar fi condus, nu poate tine locul recreerii în aer liber, și pentru aceasta școlile ... ar trebui să ofere condiții favorabile. FÎ 111.2
Jocurile cu mingea — principii călăuzitoare fundamentale — Eu nu condamn jocul simplu cu mingea; însă, chiar și acesta, cât este de simplu, poate fi exagerat.... Distracțiile și cheltuielile pentru satisfacții proprii, care conduc pas cu pas la înălțarea eului, și instruirea în aceste jocuri de plăcere dau naștere unei adevărate pasiuni pentru aceste lucruri, care nu sunt favorabile desăvârșirii unui caracter creștin.... Ele nu fortifică intelectul. Nu rafinează și nu conduc la curăție de caracter. Ele ne conduc spre obiceiuri și practici dăunătoare, iar cei care le practică devin atât de absorbiți și de înnebuniți după ele, încât sunt înregistrați în cer ca iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu. În loc ca intelectul să fie fortificat pentru a-și putea face mai bine lucrarea, astfel încât studenții să-și poată aduce mai bine la îndeplinire datoriile de creștini, practicarea acestor jocuri le umple creierul cu gânduri care le distrag mintea de la studii.... FÎ 111.3
Brutalitatea — o problemă a multor sporturi — Elevii trebuie să facă mișcare fizică în mod viguros.... Cu toate acestea ... unele dintre cele mai mari distracții, cum ar fi fotbalul și boxul, au devenit școli ale brutalității. Ele dezvoltă aceleași trăsături precum jocurile din Roma antică. Dorința de a domina, mândria de a avea forță, de a fi brutal, desconsiderarea nesăbuită a vieții, exercită asupra tinerilor o înspăimântătoare putere degradantă. Alte sporturi, deși nu sunt la fel de brutale și sunt mai puțin condamnabile, nu sunt recomandate datorita excesului în care sunt practicate. Ele stimulează iubirea de plăceri și de senzații tari, ajungându-se să se nutrească dezgust pentru munca utilă și predispoziția de a evita datoriile și responsabilitățile practice ale vieții. Ele tind să distrugă plăcerea pentru realitățile vieții și pentru bucuriile liniștite ale acesteia. În acest fel, se deschide ușa către imoralitate și nelegiuire, cu toate urmările lor teribile. FÎ 112.1
Plimbări cu familia — Mai multe familii care locuiesc în același oraș sau sat ar trebui să se adune împreună, să lase deoparte ocupațiile care i-au istovit fizic și mintal și să facă o excursie la țară, pe malul unui lac frumos sau într-un crâng, unde peisajul natural este minunat. Să-și ia cu ei hrană simplă, sănătoasă, cele mai bune fructe și cereale, și să se așeze la masă la umbra unui copac sau sub baldachinul cerului. Plimbarea, mișcarea fizică și peisajul vor stimula pofta de mâncare, iar ei se pot bucura astfel de o masă pe care chiar și regii o pot invidia. În asemenea ocazii, părinții și copiii trebuie să se simtă liberi de griji, muncă și îngrijorare. Părinții să se poarte cu copiii lor ca niște copii, făcând ca totul să fie cât se poate de plăcut pentru aceștia. Toată ziua să fie pusă deoparte pentru recreere. Pentru cei a căror ocupație este în interior și sedentară, mișcarea în aer este binefăcătoare pentru sănătate. Toți aceia care pot, să socotească acest lucru ca o datorie. Nu se va pierde nimic, ci se va câștiga mult. Ei se vor întoarce la ocupațiile lor cu o nouă putere de viață și cu curajul reînnoit, apucându-se de lucrul lor cu zel și fiind mai bine pregătiți să facă față bolilor. FÎ 112.2
Găsiți fericire în mijlocul naturii — Dumnezeul care a făcut să crească pomii cei falnici și i-a îmbrăcat cu un frunziș atât de bogat, care a creat atâtea flori frumoase și încântătoare, care a făcut cu mâna Lui lucrări atât de minunate în natură nu dorește ca noi să fim nefericiți; nu dorește ca noi să nu avem gust și plăcere pentru aceste lucruri. El le-a făcut ca să ne bucurăm de ele. Scopul Său este ca noi să ne bucurăm de tot ceea ce constituie farmecul naturii, de tot ceea ce a creat El. FÎ 113.1
Domnul Isus își găsea plăcere în momente de bucurie nevinovată — Domnul Isus a respins îngăduința de sine în toate formele; Totuși, prin natura Sa, era sociabil. El a acceptat ospitalitatea tuturor claselor sociale, făcând vizite atât în casele celor bogați, cât și în ale celor săraci, în ale celor învățați și în ale celor neștiutori, căutând să le înalțe gândurile de la problemele vieții obișnuite la acele lucruri care sunt spirituale și veșnice. El a dezaprobat imoralitatea și nicio umbră de ușurătate lumească nu i-a afectat comportamentul; cu toate acestea, își găsea plăcere în momente de bucurie nevinovată și, prin prezența Sa, aproba întrunirile sociale. Un ospăț de nuntă iudaic a constituit o ocazie deosebită și bucuria acestuia nu a displăcut Fiului omului.... FÎ 113.2
Munca fizică utilă dezvoltă deopotrivă fizicul și caracterul — Cel mai mare folos nu se obține doar de pe urma jocului sau a simplului exercițiu fizic. Din exersarea mușchilor în aer proaspăt și curat, este adevărat, se obține ceva folos; însă, dacă folosiți aceeași energie în îndeplinirea unor datorii utile, beneficiul va fi mai mare și va fi urmat de un simțământ de satisfacție; căci o astfel de mișcare fizică poartă cu sine simțul utilității și aprobarea conștiinței pentru datoria împlinita. FÎ 113.3
Încurajați munca fizică utilă — În copii și tineri trebuie trezită dorința de a face mișcare fizică, realizând ceva care va fi de folos nu numai pentru ei înșiși, ci și pentru cei din jur. Mișcarea fizică ce dezvoltă mintea și caracterul, care deprinde brațele să fie utile și îi învață pe tineri să-și aducă și ei contribuția în purtarea poverilor vieții, este cea care dă tărie fizică și stimulează orice facultate. Ea va cultiva hărnicia și obiceiul de a trăi pentru a face bine. Nicio recreație care le este de folos doar lor nu se va dovedi o la fel de mare binecuvântare pentru copii și pentru tineri ca aceea care îi face să le fie de folos și altora. Fiind prin natura lor entuziaști și impresionabili, tinerii răspund repede sugestiilor care li se fac. FÎ 114.1
Reînviorare prin lucru variat — Tinerii băieți ar trebui să nu uite că ei sunt socotiți răspunzători pentru toate privilegiile pe care le-au avut, pentru felul în care și-au folosit timpul și talentele.... Mulți susțin că este necesar pentru sănătatea fizică să-și îngăduie să se distreze în mod egoist. Este adevărat că, pentru o bună dezvoltare a corpului, este nevoie de schimbare, deoarece mintea și trupul sunt înviorate și întărite prin schimbare; însă acest obiectiv nu este atins prin îngăduirea distracției nesăbuite sau prin neglijarea datoriilor zilnice pe care tinerii le au de făcut. FÎ 114.2
Exercițiu fizic în beneficiul propriu și al celor aflați în nevoie — Noi trebuie să-i educăm pe tineri astfel, încât ei să-și pună la lucru atât puterile mintale, cât și cele fizice. Exercițiul sănătos al întregii ființe va conferi o educație completă, deplină.... În loc să caute diversificarea doar de dragul de a se amuza, trebuie luate măsuri în vederea acelor exerciții care se vor dovedi utile. Este datoria noastră aceea de a căuta întotdeauna să-i călăuzim pe tineri să-și folosească bine mușchii și creierul, ca să le poată fi de folos celor din jur, ajutându-i în lucrul lor, alinându-i pe cei în necaz, încurajându-i pe cei descurajați, rostind cuvinte de mângâiere celor fără speranță și abătând mințile studenților de la ceea ce constituie doar distracție și amuzament, lucruri care adesea îi coboară de la demnitatea de bărbați și femei la rușine și dizgrație. Domnul dorește ca mintea să fie înălțată, căutând mereu canale mai înalte, mai nobile, de utilitate. FÎ 114.3
Recomandare pentru invalizi — Dacă bolnavii sunt încurajați să-și părăsească încăperile în care au stat și să petreacă timp în aer liber, îngrijind florile sau făcând o muncă ușoară și plăcută, mintea lor nu va mai fi concentrată doar asupra lor înșiși, ci va fi îndreptată către ceva mai dătător de sănătate. Mișcarea în aer liber este recomandată ca o necesitate benefică, revigorantă. FÎ 115.1
Divertismentul ideal se află în natură — Nu putem decât să fim voioși ascultând muzica păsărelelor vesele și desfătându-ne ochii privind câmpiile și grădinile în floare. Să ne obișnuim mintea să fie interesată de toate acele lucruri mărețe pe care Dumnezeu ni le-a dat cu mână largă. Și, în timp ce cugetăm asupra acestor dovezi ale iubirii și grijii Sale, s-ar putea să uităm de neputințele noastre, să fim veseli și inimile noastre să cânte Domnului. FÎ 115.2
Sfat pentru cei bolnavi sau invalizi — Cei bolnavi trebuie învățați că este greșit să înlăture orice muncă fizică, în vederea redobândirii sănătății. Procedând astfel, voința ajunge să doarmă, sângele se mișcă greoi prin corp și devine tot mai puțin curat. Iar atunci când pacientul este în pericolul de a-și imagina că situația să este mai gravă decât în realitate, totala inactivitate va produce cu siguranță cele mai nefericite rezultate. Munca bine plănuită dă invalidului ideea că nu este cu totul inutil în lume, că poate face și el câte ceva. Voința aceasta îi aduce satisfacție, îi dă curaj și tărie, ceea ce distracțiile deșarte nu-i vor da niciodată. FÎ 115.3
O regulă prin care pot fi recunoscute plăcerile îngăduite — Să nu pierdem niciodată din vedere că Domnul Isus este un izvor de bucurie. El nu găsește plăcere în nenorocirea ființelor omenești, ci Îi place să le vadă fericite. Creștinii au multe surse de bucurie la îndemâna lor și pot spune fără greș care plăceri le sunt îngăduite și folositoare. Ei se pot bucura de acele recreații care nu-i vor conduce spre destrăbălarea minții sau înjosirea sufletului, care nu-i vor dezamăgi și care nu vor lăsa în urmă acea influență tristă, care distruge respectul de sine și pune obstacole în calea utilității practice. Dacă Îl pot lua pe Isus cu ei și pot menține un spirit de rugăciune, ei sunt în deplină siguranță.... Orice distracție asupra căreia poți cere binecuvântarea lui Dumnezeu cu credință nu va fi periculoasă. Însă orice distracție care te lipsește de rugăciunea tainică, de momentele de studiu biblic personal sau de participarea la serviciul divin de la biserică nu este sănătoasă, ci periculoasă. FÎ 116.1
Distracții care dăunează datoriilor obișnuite — Bunăstarea sufletului nu trebuie pusă în pericol prin satisfacerea oricărei plăceri egoiste și noi ar trebui să evităm orice distracție care fascinează mintea într-atât, încât datoriile obișnuite ale vieții par banale și neinteresante. FÎ 116.2
Puține dintre distracțiile populare sunt sigure — Multe dintre distracțiile populare în lumea de astăzi, chiar în rândul acelora care pretind a fi creștini, tind să aibă același sfârșit ca și cele ale păgânilor.... Creștinul adevărat nu va dori să meargă în niciun loc de petrecere sau să se angajeze în vreo distracție asupra căreia nu poate cere binecuvântarea lui Dumnezeu. FÎ 116.3
Teatrul — focarul imoralității — Printre cele mai periculoase surse de plăcere se numără teatrul. În loc să fie o școală pentru moralitate și virtute, așa cum se pretinde adesea, el constituie însuși focarul pentru imoralitate. Prin aceste spectacole se încurajează și se preiau obiceiuri vicioase și înclinații păcătoase. Cântece, gesturi, expresii, atitudini josnice și obscene, toate acestea pervertesc imaginația și înjosesc moralul. Orice tânăr care frecventează astfel de spectacole va ajunge să aibă principiile alterate. FÎ 117.1
Dansul — o școală de desfrâu — În multe familii de credincioși, dansul și jocul de cărți au ajuns distracții de salon. Se susține că acestea sunt distracții de casă, liniștite, de care cei tineri se pot bucura sub ochiul părintesc. Însă prin acestea se cultivă plăcerea nestăpânită, și ceea ce se consideră nevătămător acasă va ajunge să nu mai fie socotit ca primejdios nici în afara casei. Totuși, din aceste distracții nu se obține nimic bun. Ele nu dau vigoare trupului și nici odihnă minții. Ele nu inspiră sentimente virtuoase sau sfinte. Dimpotrivă, ele disting gustul pentru gânduri serioase sau pentru servicii religioase. Este adevărat că este o mare deosebire între petrecerile selecte ale claselor înalte și întrunirile degradante, dezordonate, cu dans josnic, din diferite case. Totuși, și unele și celelalte constituie pași pe calea desfrâului. FÎ 117.2
Jocul de cărți — primul pas pe o cale ce duce la ruină — Jocul de cărți ar trebui să fie interzis. Asocierile și scopurile acestuia sunt periculoase.... Îngerii cei răi sunt oaspeți obișnuiți ai acestor locuri. În astfel de distracții nu există nimic binefăcător pentru suflet sau trup. Nu există nimic care să dezvolte intelectul, nimic care să-i furnizeze idei valoroase, pentru a fi de folos în viitor. Conversația este asupra unor subiecte triviale și josnice.... Abilitatea în jocul de cărți va conduce curând la dorința de a folosi cunoștințele și tactul în beneficiu personal. Întâi, se pune ca miză o sumă mica, apoi una mai mare, până se ajunge la sete după jocul de cărți, care va conduce la ruină sigură. Pe cât de mulți această distracție periculoasă i-a condus la obiceiuri păcătoase, sărăcie, închisoare, crimă și chiar la moarte! Și totuși, mulți părinți nu văd vârtejul teribil al ruinei care se năpustește asupra tinerilor. FÎ 117.3
Evitați primul pas către îngăduință! — S-ar putea să nu vedeți un pericol real în a face primul pas în privința căutării de plăceri și a neseriozității și să gândiți că, atunci când doriți să schimbați cursul pe care ați apucat, vă va fi la fel de ușor să faceți ceea ce este bine, cum v-a fost atunci când ați cedat pentru a face ceea ce este rău. Însă acest lucru este o amăgire. Prin alegerea unor prietenii greșite, mulți au fost conduși pas cu pas pe calea neascultării și a imoralității, lucru care odinioară credeau că este imposibil să se întâmple.... Dumnezeu așteaptă ca aceia care poartă Numele lui Hristos să Îl reprezinte. Gândurile lor trebuie să fie curate, cuvintele lor nobile și înălțătoare. Religia lui Hristos trebuie să fie vădită în tot ceea ce fac și spun. FÎ 118.1
Milioane dau năvală în locurile de distracție — În acest veac, exista o pasiune fără precedent pentru plăcere. Imoralitatea și extravaganța nesăbuită domină pretutindeni. Mulțimile sunt dornice de distracții. Mintea se ocupă cu fleacuri și devine frivolă, pentru că nu este obișnuită să cugete și nici disciplinată în vederea studiului. Sentimentalismul ignorant este frecvent întâlnit. Dumnezeu dorește ca fiecare suflet să fie cultivat, rafinat, înălțat și înnobilat. Însă prea adesea se neglijează țintele valoroase, în favoarea etalării modei și pentru plăceri superficiale, FÎ 118.2
Distracțiile produc o stare de surescitare nesănătoasă — Distracțiile incitante ale timpului nostru mențin mințile bărbaților și femeilor, dar în special ale tinerilor, într-o stare de surescitare, de agitație, care are repercusiuni asupra vitalității lor într-o măsură mai mare decât studiul sau munca fizică și care are tendința de a pipernici intelectul și de a corupe moralul. Tinerii sunt măturați de curentul popular. Aceia care învață să iubească plăcerea de dragul plăcerii deschid ușa unui potop de ispitiri. Ei se dedau la veselii sociale și la distracții nesăbuite. Merg dintr-o formă de destrăbălare într-alta, până ce pierd atât dorința, cât și capacitatea de a avea o viață utila. Aspirațiile lor religioase sunt amorțite; viața lor spirituală este învăluită în întuneric. Toate facultățile nobile ale sufletului, tot ceea ce leagă ființa omenească de lumea spirituală, sunt înjosite. FÎ 118.3
Educația este pipernicită prin iubirea de plăceri — Părinții fac o greșeală atunci când își grăbesc copiii să intre în societate la o vârstă fragedă, temându-se că nu vor ști nimic dacă nu participă la petreceri și dacă nu se amestecă printre aceia care sunt iubitori de plăceri. Chiar pe când sunt încă în școală, ei le îngăduie copiilor lor să participe la petreceri și să se amestece în societate. Aceasta constituie o mare greșeală. În acest fel, tinerii învață răul mult mai repede decât materiile de la școală, iar mintea lor este umplută cu lucruri inutile, în timp ce pasiunea pentru distracții li se dezvoltă în așa măsură, încât le este imposibil să dobândească apoi cunoștințe chiar în ramurile cele mai obișnuite ale educației. Atenția lor este împărțită între educație și iubirea de plăceri și, cum iubirea de plăceri predomină, înaintarea lor intelectuală este înceată. FÎ 119.1
Standardele sunt coborâte — Părinții fac loc înclinațiilor iubitoare de lume ale copiilor lor. Ei deschid ușa pentru distracții pe care odată le interziceau din principiu. FÎ 119.2
Chiar printre părinții creștini s-a îngăduit prea mult plăcerea pentru distracții. Părinții ... s-au conformat părerii generale, conform căreia primii ani ai copiilor și tinerilor trebuie irosiți în lenevie, distracții egoiste și îngăduințe nesăbuite. În acest fel, s-a format gustul pentru plăceri tari, iar copiii și tinerii și-au format mințile astfel, încât acestea să se delecteze în etalări de senzație, în timp ce datoriile serioase, de folos, ale vieții, sunt privite cu neplăcere. Ei trăiesc o viață care este mai mult după rânduiala care există în lumea animalelor. Gândurile lor nu sunt îndreptate către Dumnezeu sau către realitățile veșnice, ci zboară precum fluturii în anotimpul lor. Ei nu se poartă ca niște ființe sensibile și inteligente, ale căror vieți să se poată compara cu cea a lui Dumnezeu și care să-I poată da socoteală pentru fiecare ceas al vieții lor. FÎ 119.3
Mamele să inițieze și să orienteze activitățile distractive — În loc să-și trimită copiii de lângă ea, ca să nu fie tulburată de zgomotul lor sau să fie plictisită de multele lor dorințe, mama trebuie să simtă că timpul ei nu poate fi folosit în niciun alt mod mai bine decât căutând să le aline și să le ocupe mințile lor neastâmpărate, active, cu ceva care să-i amuze sau cu vreo ocupație ușoara, care să le producă bucurie. Mama va fi din plin răsplătită pentru eforturile pe care le face și pentru timpul petrecut în a inventa ceva distractiv pentru copiii ei. Copiilor mici le place societatea. În general, ei nu se pot bucura dacă sunt singuri; iar mama trebuie să simtă că, în majoritatea cazurilor, locul în care trebuie să stea copiii atunci când sunt în casă este camera în care se află ea. FÎ 120.1
Nu-i lipsiți de plăceri nevinovate — Din lipsa timpului sau a dispoziției de a se gândi la aceasta, multe mame refuză copiilor lor unele plăceri nevinovate, în timp ce degetele ocupate și ochii neobosiți sunt preocupați doar cu lucrul care are în vedere împodobirea, ceea ce, în cel mai bun caz, va servi doar pentru a încuraja vanitatea și extravaganța în mințile lor tinere. Pe măsură ce copiii se apropie de vârsta maturității, aceste lecții vor aduce ca roade mândria și lipsa de valoare morală. FÎ 120.2
Probleme la vârsta adolescenței — o vârstă greu de înțeles — În starea prezentă a societății, nu este o sarcină ușoară pentru părinții creștini să-și țină copiii în frâu și să-i învețe ceea ce este bine, potrivit cu regula Bibliei. Copiii devin adesea nerăbdători când sunt ținuți sub control și vor să plece și să vină după bunul lor plac. FÎ 120.3
În special de la zece la optsprezece ani, ei sunt înclinați să creadă că nu este nimic rău dacă merg la întruniri ale tinerilor necreștini. Însă părinții creștini, cu experiență, pot vedea pericolul. Ei sunt obișnuiți cu temperamentele specifice ale copiilor lor și știu ce influență pot avea acele lucruri asupra minții lor; și, dacă le doresc mântuirea, îi vor ține departe de astfel de distracții frivole. FÎ 121.1
Secretul prin care copiii pot fi păziți de atracțiile imorale — Secretul pentru salvarea copiilor voștri constă în a face din cămin un loc plăcut și atrăgător. Indulgența părinților nu îi va lega pe copiii mici de Dumnezeu, nici de cămin; însă o influență hotărâtă, evlavioasă, în privința instruirii și a educării corespunzătoare a minții, îi va salva pe mulți copii de la ruină. Este datoria părinților de a veghea asupra plecării și venirii copiilor lor. Ei îi vor încuraja și le vor da motive prin care să fie atrași de cămin și îi vor face să vadă că părinții lor se interesează de ei. Ei vor face din cămin un loc plăcut și vesel. FÎ 121.2
Zilele de naștere — ocazii de a-I aduce laudă lui Dumnezeu — În rânduiala iudaică, după porunca lui Dumnezeu însuși, la nașterea copiilor era adusă o jertfă. În zilele noastre, îi vedem pe părinți trudind din greu pentru a face cadouri copiilor lor, cu ocazia zilei de naștere; ei fac din aceasta o ocazie de a-l onora pe copil, ca și când datorăm onoarea ființei omenești.... Astfel, gândurile copiilor sunt dirijate către ei înșiși, ajungând să se considere obiectul unor favoruri deosebite.... Cu ocazia zilei de naștere, copiii trebuie învățați că au motive de mulțumire la adresa lui Dumnezeu, pentru purtarea Sa de grijă, plină de bunătate, în viața lor, pentru încă un an. Astfel, pot fi date lecții foarte prețioase. Pentru viață, sănătate, hrană și îmbrăcăminte, cât și pentru speranța vieții veșnice, noi suntem datori Dătătorului tuturor îndurărilor; noi recunoaștem darurile care vin din mâna Lui și ne prezentăm darurile de mulțumire Celui mai mare binefăcător al nostru. Aceste daruri, cu ocazia zilei de naștere, sunt apreciate de Cer. FÎ 121.3
Un răgaz de a se trece în revistă anul care a trecut — Învățați-i pe copii să treacă în revistă anul care a trecut din viața lor și să cugete dacă le-ar produce bucurie să vadă ce este scris în dreptul acestui an, în cărțile din cer. Încurajați-i să se gândească dacă purtarea, cuvintele și faptele lor îi sunt pe plac lui Dumnezeu. S-au străduit ca viața lor să se asemene tot mai mult cu cea a Domnului Isus, să fie frumoasă și plăcută lui Dumnezeu? Învățați-i cunoașterea de Dumnezeu, a căilor Sale, a principiilor Sale. Când aveți o sărbătoare, faceți din aceasta o zi plăcută și fericită pentru copiii voștri; de asemenea, faceți din ea o zi plăcută pentru cei săraci și necăjiți. Nu lăsați ca acea zi să treacă fără a-I aduce mulțumire și daruri de mulțumire Domnului Isus. FÎ 122.1
Crăciunul ca sărbătoare — “Vine Crăciunul” este vestea care răsună pretutindeni în lumea noastră, de la răsărit la apus și de la nord la sud. Pentru copii, tineri, adulți și chiar pentru cei în vârstă, este un timp de bucurie și de mare veselie. Însă ce este Crăciunul în fond, ca să i se acorde atât de multă atenție? Ziua de 25 decembrie se presupune a fi ziua nașterii lui Isus Hristos și sărbătorirea acesteia a devenit un obicei popular. Totuși, nu exista certitudinea că noi serbăm adevărata zi de naștere a Mântuitorului nostru. Istoria nu ne dă nicio asigurare în acest sens. Biblia nu ne dă timpul precis.... Tăcerea Scripturilor în această privință constituie pentru noi dovada că acest lucru nu ne-a fost făcut cunoscut din motivele cele mai înțelepte.... El a ascuns ziua exactă a nașterii Domnului Hristos, astfel ca acea zi să nu primească onoarea care ar trebui dată Domnului Hristos.... Adorarea sufletului nostru trebuie să se îndrepte către Domnul Isus, Fiul Dumnezeului Celui nemărginit. FÎ 122.2
Ziua nu trebuie ignorată — Copiii și tinerii trebuie tratați cu foarte multă grijă. De Crăciun, ei nu trebuie lăsați să-și găsească plăcerea în capricii, în distracții care vor fi în detrimentul spiritualității lor. Părinții pot veghea asupra acestui lucru, îndreptând mintea și darurile copiilor lor către Dumnezeu, către cauza Sa și către mântuirea sufletelor. Dorința după distracție și amuzament, în loc de a fi năruită sau interzisă în mod arbitrar, trebuie avută în atenție de către părinți, care, cu efort serios, trebuie să-i călăuzească pe copii. Dorința lor de a face daruri poate fi transformată în mijloace sfinte, care să aibă ca rezultat binele semenilor noștri. Tăgăduirea de sine și sacrificiul de sine au marcat cursul acțiunilor Domnului Hristos. Fie ca acestea să fie prezente și în viețile noastre, ale celor care pretindem că Îl iubim, deoarece pe El se bazează speranța noastră de viață veșnică. FÎ 122.3
Oferirea reciprocă de daruri — un simbol al afecțiunii — Este bine să ne oferim unul altuia simboluri ale iubirii, ca amintire, dacă prin aceasta nu Îl uităm pe Dumnezeu, cel mai bun prieten al nostru. Trebuie să oferim daruri care să se dovedească de un real folos primitorului. Eu aș recomanda cărți, care să fie de ajutor în înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu sau care să ne mărească dragostea față de acesta. Oferiți ceva care poate fi citit în aceste lungi seri de iarnă. FÎ 123.1
Pentru copii sunt recomandate cărțile — Sunt mulți dintre cei micuți care ar dori să li se ofere cărți.... Dumnezeu ne dă lumină din cer și nicio familie nu trebuie să fie lipsită de aceasta. Fie ca darurile pe care le veți face să constituie raze de lumină pe calea către cer. FÎ 123.2
Crăciunul — un timp pentru a-L onora pe Dumnezeu — În general, sărbătorile sunt petrecute în destrăbălări și extravaganță, în mese îmbelșugate și etalare.... Mii de dolari sunt mai rău decât aruncați de Crăciun și de Anul Nou, pe îngăduințe inutile. Este însă privilegiul nostru să ne îndepărtăm de obiceiurile și de practicile acestui veac decăzut; și, în loc să cheltuim bani numai pentru satisfacerea poftei sau pentru ornamente sau articole de îmbrăcăminte inutile, putem face din sărbătorile care vin o ocazie prin care să-L onorăm și să-L glorificăm pe Dumnezeu. FÎ 123.3
Domnul Hristos trebuie să fie obiectivul suprem; însă, în felul în care s-a sărbătorit Crăciunul, slava care I se cuvenea Lui a fost îndreptată către omul muritor, pentru care, din cauza caracterului păcătos și deficitar al acestuia, a fost necesar ca El să vină în lumea noastră. FÎ 124.1
Nunțile — ocazii de bucurie — Scripturile arată că atât Domnul Isus, cât și ucenicii Lui au fost invitați la această nuntă (în Cana). Domnul Isus nu le-a interzis creștinilor să participe la nunți, care sunt ocazii de bucurie. Participând la această sărbătoare, Domnul Hristos ne-a învățat că El dorește ca noi să ne bucurăm cu cei ce se bucură, păzind principiile pe care El le-a lăsat. El nu a oprit niciodată sărbătorile nevinovate ale oamenilor, atunci când acestea s-au desfășurat în armonie cu legile cerului. La o întrunire onorată de prezența Domnului Hristos, este drept ca urmașii Săi să participe. După ce a participat la această sărbătoare, Domnul Hristos a mai participat la multe altele, aprobându-le astfel prin prezența și învățătura Lui. FÎ 124.2