În zorii zilei următoare, monarhul alergă la groapa cu lei și strigă: “Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău căruia îi slujești necurmat, să te scape de lei?” Idem 20. Glasul profetului a fost auzit ca răspuns: “Veșnic să trăiești, împărate. Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, care nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui, și nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!” SV 45.1
“Atunci împăratul s-a bucurat foarte mult și a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă și nu s-a găsit nici o rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său”. Idem 22-23. În felul acesta a fost eliberat slujitorul lui Dumnezeu. Și cursa pe care vrăjmașii lui o puseseră pentru nimicirea sa a adus propria lor pieire. La porunca împăratului, ei au fost aruncați în groapă și imediat au fost sfâșiați de fiarele sălbatice. SV 45.2