Pe când Ioan cugeta la măreția lui Dumnezeu descoperită prin lucrările Sale, el era covârșit de mărirea și maiestatea Creatorului. Oare locuitorii acestei lumi neînsemnate să nu vrea să asculte de Dumnezeu? El nu voiește să fie lăsat fără proslăvire. El ar fi șters de pe fața pământului, într-o clipă, pe orice muritor și ar fi creat un nou neam de oameni care să-l populeze și să mărească Numele Său. Dar onoarea lui Dumnezeu nu depinde de oameni. El poate rândui oștile de stele ale cerului, milioanele de lumi din Univers, ca să înalțe Creatorului lor o cântare de onoare, de laudă și de proslăvire. “Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, și credincioșia Ta în adunarea sfinților! Căci în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu? Dumnezeu este înfricoșat în adunarea cea mare a sfinților și de temut pentru toți cei ce stau în jurul Lui”. Psalmii 89, 5-7. SV 76.2