Unii, de frică să nu-și piardă comoara pământească, neglijează rugăciunea și adunarea dedicate închinării înaintea lui Dumnezeu, ca să aibă timp mai mult pentru gospodăriile sau afacerile lor. Prin faptele lor, ei arată pe ce anume pun prețul cel mai mare. Ei sacrifică privilegiile religioase, care sunt esențiale pentru înaintarea lor spirituală, pentru lucrurile acestei vieți și n-ajung să obțină o cunoaștere a voinței divine. Ei nu-și desăvârșesc caracterul creștin și nu ajung la măsura pusă de Dumnezeu. La ei, pe primul loc se află interesele vremelnice și-L jefuiesc pe Dumnezeu de timpul pe care ar trebui să îl consacre slujirii Lui. Pe astfel de persoane, Dumnezeu le observă bine și ele vor primi mai degrabă un blestem, decât o binecuvântare. — Testimonies for the Church 2:654. SCE 214.1