Deși a implorat ajutorul lui Dumnezeu, Neemia nu și-a împreunat mâinile, crezând că nu mai are nici o grijă și nici o responsabilitate în ce privește aducerea la îndeplinire a planului său de a reface Ierusalimul. Cu o chibzuială și o prevedere admirabile, el a început să facă toate aranjamentele necesare pentru succesul întreprinderii sale. Fiecare acțiune a fost caracterizată de o mare prudență. — The Southern Watchman, 15 martie, 1904. SCE 239.1
Exemplul acestui om sfânt [Neemia] trebuie să fie o lecție pentru toți cei din poporul lui Dumnezeu, și anume că nu trebuie doar să se roage cu credință, ci și să lucreze cu sârguință și credincioșie. Cât de multe dificultăți întâlnim, cât de des împiedicăm lucrarea Providenței în favoarea noastră, pentru că prudența, spiritul de prevedere și efortul istovitor sunt privite ca neavând legătură cu religia! Aceasta este o greșeală gravă. Datoria noastră este să cultivăm și să exercităm toate puterile care ne vor face niște lucrători mai eficienți pentru Dumnezeu. Judecata atentă și planurile bine gândite sunt tot atât de esențiale pentru succesul întreprinderilor sfinte din zilele noastre, ca și în timpul lui Neemia. — The Southern Watchman, 15 martie, 1904. SCE 239.2