Dumnezeu poate folosi orice persoană numai în măsura în care poate pune Duhul Său în templul sufletului. Lucrarea pe care El o va accepta este lucrarea care reflectă chipul Său. Urmașii Lui urmează să poarte, ca scrisoare a lor de acreditare în fața lumii, caracteristicile de neșters ale principiilor Lui nemuritoare. — Idem, 7:144. SCE 243.3
Numele lui Hristos trebuia să constituie parola, cuvântul lor de ordine, semnul prin care să fie deosebiți, legătura unirii lor, autoritatea activității lor, cum și izvorul succesului lor. Nimic nu avea să fie recunoscut în Împărăția Sa, dacă nu purta Numele Său și semnătura Sa. — Faptele Apostolilor, 28. SCE 243.4