Mulți dintre cei care se autointitulează creștini sunt doar niște susținători ai moralei. Ei au refuzat acel unic dar care i-ar fi putut face în stare să-L onoreze pe Domnul Hristos, reprezentându-L în lume. Pentru ei, lucrarea Duhului Sfânt este o lucrare ciudată. Ei nu sunt niște împlinitori ai Cuvântului. Principiile cerești, care îi deosebesc pe aceia care sunt una cu Hristos de aceia care sunt una cu lumea, au devenit aproape neobservabile. Așa-zișii urmași ai lui Hristos au încetat să fie un popor deosebit și separat. Linia de demarcație dintre ei și lume este invizibilă. Ei se subordonează lumii, practicilor, obiceiurilor și egoismului ei. Biserica a început să urmeze exemplul lumii în ce privește încălcarea Legii, deși ar fi trebuit ca lumea să vină în biserică și să respecte Legea. Biserica se transformă zi de zi, devenind tot mai mult asemenea lumii. — Parabolele Domnului Hristos, 315, 316. SCE 45.1