Să nu uităm că, pe măsură ce activitatea sporește și pe măsură ce avem succes în îndeplinirea lucrării care trebuie să fie făcută, există pericolul de a ne încrede în planurile și în metodele omenești. Se va manifesta o tendință de a ne ruga mai puțin și de a avea mai puțină credință. Vom fi în pericolul de a ne pierde simțământul dependenței de Dumnezeu, singurul care poate face lucrarea noastră să reușească, dar, deși aceasta este tendința, nimeni să nu creadă SCE 98.2
că slujitorul omenesc trebuie să facă mai puțin. Nu, el nu trebuie să facă mai puțin, ci mai mult, primind darul ceresc, Duhul Sfânt. — The Review and Herald, 4 iulie, 1893. SCE 98.3
Vor veni timpuri când biserica va fi mișcată de puterea divină, iar rezultatul va fi o activitate stăruitoare, deoarece puterea vie a Duhului Sfânt îi va inspira pe membri să meargă și să aducă suflete la Hristos. Totuși, când se va manifesta această activitate, lucrătorii cei mai zeloși vor fi în siguranță, numai dacă vor depinde de Dumnezeu, printr-o rugăciune continuă și stăruitoare. Ei vor trebui să înalțe rugăciuni fierbinți ca, prin harul lui Hristos, să poată fi salvați de a deveni mândri de lucrarea lor sau de a face din activitatea lor un mijloc de mântuire. Ei trebuie să privească la Domnul Isus fără încetare, ca să poată înțelege că puterea Sa este cea care îndeplinește lucrarea și, în felul acesta, să fie în stare să-I atribuie lui Dumnezeu toată slava. Vom fi chemați să facem eforturile cele mai hotărâte pentru a extinde lucrarea lui Dumnezeu, iar rugăciunea înălțată spre Tatăl nostru ceresc va fi absolut esențială. Va fi necesar să ne rugăm în cămăruță, în familie și în biserică. — Ibidem. SCE 98.4
După aprecierea rabinilor, esența religiei consta în a fi totdeauna într-o activitate intensă. Ei se legau de unele fapte exterioare pentru a-și arăta înalta lor evlavie. În felul acesta se despărțeau de Dumnezeu și se zideau în mulțumirea de sine. Primejdia aceasta există și astăzi. Pe măsură ce activitatea crește și avem succes într-o ramură oarecare a lucrării pentru Dumnezeu, apare primejdia de a ne încrede în planurile și metodele omenești. Există tendința de a ne ruga mai puțin și de a avea credință puțină. Ca și ucenicii, suntem în primejdia de a pierde din vedere dependența noastră de Dumnezeu și de a căuta să facem un mântuitor din activitatea noastră. Trebuie să privim fără încetare la Isus și să ne dăm seama că puterea Lui este aceea care săvârșește lucrarea. Deși trebuie să lucrăm cu râvnă pentru mântuirea celor pierduți, trebuie să ne luăm timp și pentru meditație, pentru rugăciune și pentru studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Numai lucrul săvârșit cu multă rugăciune și sfințit prin meritele lui Hristos se va dovedi în cele din urmă a fi folositor spre bine. — Hristos, Lumina lumii, 362. SCE 98.5