Cei care caută vindecarea prin rugăciune nu trebuie să neglijeze folosirea mijloacelor naturale de tratament care se află la îndemâna lor. Folosirea unor asemenea remedii pe care Dumnezeu ni le-a pus la dispoziție, pentru a alina durerea și pentru a ajuta natura în lucrarea ei de vindecare nu este o negare a credinței. A coopera cu Dumnezeu și a se așeza în condițiile cele mai favorabile pentru vindecare nu constituie o negare a credinței. Dumnezeu ne-a dat capacitatea de a obține o cunoaștere a legilor vieții. Această cunoaștere a fost așezată la îndemâna noastră. Noi trebuie să folosim fiecare mijloc favorabil pentru refacerea sănătății, fiecare avantaj posibil, lucrând în armonie cu legile naturii. După ce ne-am rugat pentru vindecarea celor bolnavi, putem să lucrăm cu mai multă energie, mulțumindu-I lui Dumnezeu că avem privilegiul de a coopera cu El și cerându-I să binecuvânteze mijloacele pe care El Însuși le-a pregătit. SEv 220.1
Noi avem aprobarea Cuvântului lui Dumnezeu pentru folosirea mijloacelor de tratament. Când Ezechia, împăratul lui Israel, era bolnav, profetul lui Dumnezeu i-a adus solia că va muri. El a strigat spre Domnul, iar Domnul l-a auzit pe slujitorul Său și i-a trimis solia că viața lui va fi prelungită cu cincisprezece ani. Deși un singur cuvânt al lui Dumnezeu ar fi putut să-L vindece pe Ezechia într-o clipă, au fost date îndrumări speciale: “Să se aducă o turtă de smochine și s-o întindă peste bubă, și Ezechia va trăi”. (Isaia 38, 21.) SEv 220.2
Cu o ocazie, Domnul Hristos a uns ochii unui orb cu tină și i-a poruncit: “Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului.... El s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând bine”. (Ioan 9, 7.) Vindecarea a putut să fie făcută doar prin puterea Marelui Vindecător și totuși Domnul Hristos a folosit mijloace naturale simple. Chiar dacă nu a încurajat tratamentul medicamentos, El a aprobat folosirea remediilor naturale și simple. SEv 221.1
După ce ne-am rugat pentru vindecarea celor bolnavi, oricare ar fi rezultatul, să nu ne pierdem credința în Dumnezeu. Dacă suntem chemați să ne confruntăm cu întristarea, să acceptăm paharul amar, aducându-ne aminte că o mână cerească o ține la buzele noastre. Iar dacă sănătatea este redată, să nu se uite faptul că acela care a primit vindecarea are o nouă obligație față de Creator. Când cei zece leproși au fost vindecați, numai unul s-a întors să-L găsească pe Domnul Isus și să-I dea slavă. Nici unul dintre noi să nu fie asemenea celorlalți nouă nerecunoscători, a căror inimă nu a fost impresionată de mila lui Dumnezeu. “Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare”. (Iacov 1, 17.) — The Ministry of Healing, 227-233. SEv 221.2