Zecimea este sfântă, ea este păstrată de Dumnezeu pentru Sine și trebuie să fie adusă în vistieria Sa spre a fi folosită pentru susținerea slujitorilor Evangheliei în lucrarea lor. Multă vreme, Domnul a fost jefuit, deoarece unii nu înțeleg că zecimea este partea lui Dumnezeu. Unii au fost nemulțumiți și au spus: “Eu nu voi mai plăti zecimea, pentru că nu am încredere în modul în care sunt administrate lucrurile de către conducerea bisericii”. Dar, oare, Îl veți jefui pe Dumnezeu pe motivul că voi credeți că administrarea lucrării nu este corectă? Exprimați-vă nemulțumirea deschis și clar, într-un spirit corect, adresând-o persoanelor potrivite. Trimiteți-vă cererile cu privire la lucrurile care trebuie corectate și puse în ordine, dar nu vă sustrageți de la lucrarea lui Dumnezeu, dovedindu-vă necredincioși pentru că alții nu lucrează corect. SEv 226.4
Citiți cu atenție capitolul 3 din Maleahi și vedeți ce spune Dumnezeu referitor la zecime. Dacă bisericile noastre își vor ocupa poziția după Cuvântul Domnului și vor fi credincioase în ce privește aducerea zecimii în vistieria Sa, atunci vor fi încurajați mai mulți lucrători să preia lucrarea de slujire pastorală. Dacă nu li se va mai vorbi despre lipsa de fonduri, vor fi mai mulți oameni care să se dedice păstoririi. În vistieria Domnului ar trebui să fie o rezervă abundentă, și această rezervă ar exista, dacă inimi și mâini egoiste nu și-ar fi reținut zecimile sau dacă nu le-ar fi folosit pentru susținerea altor ramuri ale lucrării. SEv 227.1
Resursele care Îi aparțin lui Dumnezeu nu trebuie să fie folosite la întâmplare. Zecimea este a Domnului, iar, dacă nu se pocăiesc, cei care o tratează cu lipsă de considerație vor fi pedepsiți cu pierderea comorii lor cerești. Faceți ca lucrarea să nu mai fie împiedicată prin deturnarea zecimii în diferite direcții, altele decât aceea în care Domnul a spus că trebuie să meargă. Să se facă planuri pentru aceste ramuri ale lucrării. Ele trebuie să fie susținute, dar nu din zecime. Dumnezeu nu S-a schimbat. Zecimea încă trebuie să fie folosită pentru susținerea lucrării de păstorire. Deschiderea de noi teritorii necesită mai multă eficiență pastorală decât avem acum și trebuie să existe mai multe fonduri în vistierie. SEv 227.2
Cei care lucrează ca pastori au o responsabilitate solemnă, pe care o neglijează în mod ciudat. Unora le place să predice, dar nu fac lucrare personală în biserici. Este o mare nevoie de învățătură cu privire la obligațiile și îndatoririle față de Dumnezeu, îndeosebi în legătură cu plătirea cinstită a zecimii. Pastorii noștri s-ar simți foarte mâhniți și nedreptățiți dacă nu li s-ar plăti cu promptitudine munca, dar oare se gândesc ei că în vistieria casei Domnului ar trebui să fie mai multe fonduri pentru susținerea lucrătorilor? Dacă nu reușesc să-și îndeplinească toată îndatorirea, educându-i pe oameni să fie credincioși în a-I da lui Dumnezeu ce Îi aparține, mijloacele financiare din vistierie ar fi insuficiente pentru înaintarea lucrării Domnului. SEv 228.1
Supraveghetorul turmei lui Dumnezeu trebuie să-și aducă la îndeplinire datoria cu credincioșie. El nu este un lucrător credincios dacă va lăsa în sarcina altuia să îndeplinească această datorie, deoarece lui nu îi face plăcere. Să citească în Maleahi cuvintele prin care Domnul Își acuză poporul de jefuirea lui Dumnezeu prin reținerea zecimilor. Dumnezeu cel atotputernic declară: “Sunteți blestemați”. (Maleahi 3, 9.) Cum poate cel care slujește Cuvântul și doctrina să-și neglijeze datoria de a le adresa oamenilor învățături și avertizări, când îi vede că urmează o cale care va aduce acest blestem asupra lor? Fiecare membru al bisericii trebuie să fie învățat să fie credincios în ce privește plătirea cinstită a zecimii. — Testimonies for the Church 9:246-251. SEv 228.2