Nimeni nu ar trebui să fie încurajat să înceapă activitatea ca pastor, fără să existe o dovadă inconfundabilă că Dumnezeu l-a chemat. Domnul nu le va încredința unor persoane lipsite de calificare răspunderea de a îngriji de turma Sa. Cei pe care îi cheamă Dumnezeu trebuie să fie niște oameni încercați, care au o experiență adâncă și o judecată sănătoasă, oameni care vor îndrăzni să mustre păcatul cu blândețe și vor înțelege cum să hrănească turma. Dumnezeu cunoaște inima și știe pe cine să aleagă. — Testimonies for the Church 1:209. SEv 437.1
*****
În ce privește examinarea pastorilor, s-a făcut prea puțin și tocmai din acest motiv bisericile au avut ca lucrători oameni neconvertiți și ineficienți, care i-au adormit pe membri, în loc să-i trezească la un spirit de seriozitate și la un zel mai mare pentru lucrarea lui Dumnezeu. Unii pastori care participă la adunările de rugăciune rostesc din nou și din nou aceleași rugăciuni fără viață și predică săptămână de săptămână și lună de lună aceleași cuvântări seci. Ei nu au nimic nou și inspirator de prezentat pentru adunările lor, iar acest fapt este o dovadă că nu sunt părtași ai naturii divine. Domnul Hristos nu locuiește în inima lor prin credință. SEv 437.2
Cei care încalcă fără încetare Legea sfântă a lui Dumnezeu, deși pretind că o păzesc și o vestesc, sunt niște pietre de poticnire atât pentru păcătoși, cât și pentru credincioșii adevărului. Maniera neglijentă și indiferentă în care mulți privesc Legea lui Iehova și darul Fiului Său este o insultă la adresa lui Dumnezeu. Singura modalitate prin care putem corecta acest rău larg răspândit este aceea de a examina îndeaproape fiecare persoană care dorește să devină un învățător al Cuvântului. Cei asupra cărora se află această responsabilitate ar trebui să cunoască bine istoria experienței acelei persoane, începând cu momentul în care și-a mărturisit credința în adevăr. Trebuie să fie înțelese experiența lui și măsura în care cunoaște Scripturile, precum și modul în care susține adevărul prezent. Nimeni să nu fie acceptat în lucrarea lui Dumnezeu până când nu evidențiază faptul că are o experiență vie și reală în ce privește lucrurile lui Dumnezeu. SEv 437.3
*****
Cei care sunt pe punctul de a se angaja în lucrarea sfântă de vestire a adevărului biblic pentru lume trebuie să fie examinați cu atenție de persoane credincioase și cu experiență. După ce vor obține o anumită experiență, mai este necesară încă o lucrare pentru ei: să fie aduși înaintea Domnului în rugăciune stăruitoare, pentru ca El să poată arăta, prin Duhul Său Sfânt, dacă îi consideră potriviți. Apostolul spune: “Să nu-ți pui mâinile peste nimeni cu grabă”. (1 Timotei 5, 22.) În zilele apostolilor, slujitorii lui Dumnezeu nu au îndrăznit să se bazeze pe propria judecată în alegerea și acceptarea oamenilor pentru a îndeplini slujba sfântă și solemnă de vestitori ai soliilor lui Dumnezeu. Ei au ales oamenii pe care i-au considerat acceptabili din perspectiva judecății lor, apoi i-au adus înaintea Domnului, spre a vedea dacă El dorește să-i accepte să devină reprezentanții Săi. În prezent, trebuie să fie îndeplinită această lucrare în totalitate și în aceeași măsură. SEv 438.1
În multe locuri întâlnim oameni care au fost puși în grabă în poziții de răspundere, ca prezbiteri ai bisericii, deși nu erau calificați pentru o asemenea slujbă. Ei au o stăpânire de sine corespunzătoare, iar influența lor nu este bună. Biserica are necazuri neîncetate, ca o consecință a caracterului deficitar al conducătorilor. Mâinile au fost puse prea repede peste acești oameni. SEv 438.2
Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie niște oameni cu o reputație bună, capabili să trateze cu înțelepciune interesul pentru Evanghelie. Avem o mare nevoie de oameni competenți, care să aducă onoare, și nu rușine, lucrării pe care o reprezintă. SEv 439.1
Pastorii trebuie să fie examinați îndeosebi pentru a se vedea dacă înțeleg bine adevărul pentru acest timp, așa încât să poată prezenta într-o manieră logică și coerentă profețiile sau subiectele practice. Dacă nu pot prezenta cu claritate subiectele Bibliei, încă mai au nevoie să fie niște ascultători și niște elevi. Pentru a fi învățători ai adevărului biblic, ei trebuie să cerceteze Sfintele Scripturi cu sârguință și cu rugăciune și să se familiarizeze cu ele. Toate aceste aspecte să fie luate în considerare cu atenție și cu rugăciune, înainte ca oamenii să fie trimiși în lucrarea pastorală. — Testimonies for the Church 4:406, 407. SEv 439.2
*****
Apostolul a văzut în Timotei un tânăr care aprecia sfințenia lucrării de păstorire, care era dispus să se lase învățat și nu se înspăimânta de perspectiva suferinței. Totuși apostolul nu a îndrăznit să-și asume responsabilitatea de a-i acorda lui Timotei, un tânăr fără experiență, educația pentru lucrarea de slujire a Evangheliei, fără a fi mai întâi pe deplin mulțumit cu privire la caracterul lui și cu privire la viața lui din trecut. SEv 439.3
Tatăl lui Timotei era grec, iar mama lui era evreică. El cunoscuse Sfintele Scripturi încă din copilărie. Evlavia pe care a văzut-o în căminul său era temeinică și evidentă. Credința mamei și a bunicii lui în sfintele scrieri a fost pentru el o amintire continuă a binecuvântării primite prin împlinirea voinței lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu fusese norma prin care cele două femei evlavioase îl îndrumaseră pe Timotei. Puterea spirituală a învățăturilor pe care le primise de la ele i-a păstrat o vorbire curată și un caracter nepătat de influențele rele care îl înconjuraseră. În felul acesta, educatorii lui din cămin conlucraseră cu Dumnezeu pentru a-l pregăti să poarte răspunderi. SEv 440.1
Apostolul Pavel a văzut că Timotei era credincios, statornic și loial și l-a ales ca tovarăș de lucru și de călătorie. Cele care îl învățaseră pe Timotei în copilăria sa au fost răsplătite văzându-l pe fiul lor în legătura apropiată de părtășie cu marele apostol…. SEv 440.2
Pavel îl iubea pe Timotei, adevăratul lui copil în credință. (1 Timotei 1, 2.) Adesea, marele apostol îl chema deoparte pe ucenicul mai tânăr și îi punea întrebări cu privire la istoria biblică, iar pe parcursul călătoriilor lor dintr-un loc în altul, îl învăța cum să lucreze cu succes. Atât Pavel, cât și Sila au văzut la Timotei convingerea profundă cu privire la natura serioasă și sfântă a lucrării de slujitor al Evangheliei. — The Acts of the Apostles, 203, 204. SEv 440.3
*****
În lucrarea lui, Timotei cerea în permanență sfaturi și îndrumări de la apostolul Pavel. El nu acționa din impuls, ci gândea cu atenție, considerație și calm, întrebând la fiecare pas: Este aceasta calea Domnului? — Idem, 205. SEv 440.4