Importanța lucrării de slujire a Evangheliei nu trebuie să fie micșorată cu nimic. Nici o activitate nu ar trebui îndeplinită într-o manieră în care slujirea Cuvântului să fie privită ca o lucrare de importanță secundară. Ea nu este așa. Cei care micșorează importanța lucrării de păstorire Îl înjosesc pe Domnul Hristos. Păstorirea, cu diferitele ei domenii, este activitatea cea mai nobilă, iar tinerilor ar trebui să li se amintească mereu că nici o altă lucrare nu este mai binecuvântată ca slujirea Evangheliei. SEv 63.1
Nu-i împiedicați pe tinerii noștri să intre în lucrarea de păstorire. Există pericolul ca, prezentându-li-se unele perspective strălucite de viitor, unii să fie atrași departe de calea pe care Dumnezeu îi îndeamnă să meargă. Unii care ar fi trebuit să se pregătească pentru lucrarea pastorală sunt încurajați să se orienteze spre studii în domeniul medical. Domnul cere mai mulți lucrători pentru via Sa. El ne spune: “Întăriți avanposturile. Trebuie să aveți străjeri credincioși în fiecare parte a lumii”. Tineri, Dumnezeu vă cheamă! El are nevoie de armate întregi de tineri cu inimă largă și minte deschisă, care au o iubire profundă față de Hristos și față de adevăr. SEv 63.2
Dimensiunea capacității sau a pregătirii intelectuale are consecințe mult mai mici decât spiritul în care vă angajați în această lucrare. Nu de oameni mari și învățați sau de predicatori elocvenți are nevoie lucrarea. Dumnezeu cheamă oameni care I se vor dărui Lui pentru a fi umpluți cu Duhul Său. Lucrarea în slujba lui Hristos și a omenirii cere oameni sfințiți, cu sacrificiu de sine, care pot înainta fără oprire, suportând batjocura. Ei trebuie să fie puternici și curajoși, pregătiți pentru acțiuni importante, și să facă un legământ cu Dumnezeu prin jertfă. SEv 63.3
În lucrarea de slujire nu este loc pentru oameni inutili. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să dea o socoteală deplină pentru lucrarea lor. Ei nu vor fi niște leneși, ci, în calitate de propovăduitori ai Cuvântului, își vor investi toate energiile pentru a fi niște lucrători credincioși. Slujitorii lui Dumnezeu nu vor înceta niciodată să învețe. Ei trebuie să fie conștienți fără încetare de caracterul sacru al lucrării și de marile responsabilități ale chemării lor, așa încât să nu fie niciodată în situația de a-I aduce lui Dumnezeu o jertfă cu defecte, un dar care nu-i costă nici studiu, nici rugăciune. SEv 64.1
Domnul are nevoie de oameni cu o viață spirituală intensă. Fiecare lucrător poate fi înzestrat cu putere de sus și poate înainta cu credință și speranță pe calea pe care Dumnezeu îl îndeamnă să meargă. Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în inima lucrătorului tânăr și consacrat. El este inteligent, serios și puternic și găsește, în sfatul lui Dumnezeu, un izvor inepuizabil de resurse. SEv 64.2
Dumnezeu a chemat acest popor spre a vesti lumii solia apropiatei veniri a lui Hristos. Noi trebuie să le adresăm oamenilor ultima chemare la ospățul Evangheliei, ultima invitație la nunta Mielului. Există mii de locuri unde chemarea nu a fost încă auzită și mulți credincioși care încă nu au proclamat solia. Adresez din nou un apel către tinerii noștri: Nu v-a chemat Dumnezeu să vestiți această solie? SEv 64.3
*****
Câți dintre tinerii noștri vor intra în lucrarea lui Dumnezeu, nu pentru a fi slujiți, ci pentru a sluji? În trecut, au existat oameni care își îndreptau toată atenția spre fiecare suflet, spunând: “Doamne, ajută-mă să salvez acest suflet”. Acum, situațiile de acest fel sunt rare. Câți lucrează, înțelegând pericolul în care se află cei păcătoși? Câți se gândesc la aceia despre care știu că sunt în pericol, aducându-i înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și implorându-L să-i salveze? SEv 65.1
Apostolul Pavel a putut să spună despre biserica timpurie: “Și slăveau pe Dumnezeu din pricina mea”. (Galateni 1, 24.) Oare nu ar trebui să ne străduim să trăim în așa fel, încât să poată fi spuse și despre noi aceleași cuvinte? Celor care Îl vor căuta cu toată inima, Domnul le va pune la dispoziție căile și mijloacele necesare. El dorește ca noi să înțelegem călăuzirea divină, manifestată prin pregătirea câmpurilor de lucru și a căilor prin care să le ocupăm cu succes. SEv 65.2
Pastorii și evangheliștii trebuie să petreacă mai multe ore în rugăciune stăruitoare pentru cei care sunt convinși de adevăr. Aduceți-vă aminte că Domnul Hristos este cu voi întotdeauna. El a pregătit cele mai prețioase manifestări ale harului Său pentru a-i întări și a-i încuraja pe lucrătorii umili și sinceri. Prin urmare, reflectați asupra altora lumina pe care Dumnezeu a făcut-o să strălucească asupra voastră. Cei care procedează astfel Îi aduc Domnului darul cel mai valoros. Inima acelora care răspândesc vestea bună a mântuirii este plină de spiritul laudei.... SEv 65.3
*****
Numărul celor angajați în lucrarea de păstorire nu trebuie micșorat, ci sporit într-o mare măsură. Acolo unde se află un singur pastor, trebuie să fie adăugați alți douăzeci, iar dacă Duhul lui Dumnezeu îi conduce, acești douăzeci vor prezenta adevărul în așa fel, încât se vor mai adăuga încă douăzeci. SEv 65.4
*****
Demnitatea lui Hristos, înalta poziție a slujbei Sale Îi dau dreptul de a impune condițiile după cum dorește. Pe măsură ce se apropie de desăvârșirea credinței și a iubirii față de frații lor, urmașii Săi trebuie să devină tot mai puternici în ce privește proclamarea adevărului. Dumnezeu a pregătit un ajutor divin pentru toate situațiile de urgență, în care resursele noastre omenești sunt insuficiente. El ne dă Duhul Sfânt ca să ne ajute în fiecare strâmtorare, să întărească speranța și siguranța noastră, să ne ilumineze mintea și să ne purifice inima. El intenționează să asigure mijloace suficiente pentru realizarea planurilor Sale. Vă îndemn să cereți sfat de la Dumnezeu. Căutați-L cu toată inima și “faceți orice vă va zice”. (Ioan 2, 5.) — Testimonies for the Church 6:414, 415. SEv 66.1
*****
Cu o asemenea armată de lucrători cum sunt tinerii noștri, bine pregătiți și înzestrați cu putere, cât de curând ar putea fi vestită în întreaga lume solia despre Mântuitorul cel răstignit și înviat, care va veni în curând. Cât de curând ar putea veni sfârșitul — sfârșitul suferinței, al necazului și al păcatului! Cât de curând și-ar putea primi copiii noștri moștenirea, acolo unde “cei neprihăniți vor stăpâni țara, și vor locui în ea pe vecie”, unde “nici un locuitor nu zice: ‘Sunt bolnav!’” și unde “nu se va mai auzi … nici glasul plânsetelor, nici glasul țipetelor”. (Psalmii 37, 29; Isaia 33, 24; 65, 19.) — Education, 271. SEv 66.2