În educarea copilului, există momente în care voința fermă, matură, a mamei are de-a face cu voința fără discernământ, nedisciplinată a copilului. În astfel de perioade, este nevoie de multă înțelepciune din partea mamei. Tratându-l neînțelept, constrângându-l cu asprime, copilului i se poate face mult rău. SB 142.1
Ori de câte ori este posibil, această criză trebuie evitată; căci ea înseamnă o luptă teribilă atât pentru mamă, cât și pentru copil. Însă o dată ce s-a intrat într-o criză, copilul trebuie călăuzit să cedeze în fața voinței mai înțelepte a părintelui. SB 142.2
Mama trebuie să se stăpânească în mod desăvârșit, fără să facă ceva care să stârnească în copil un spirit de dușmănie. Ea nu trebuie să dea porunci cu voce tare. Va câștiga mai mult dacă va menține vocea la un ton jos și blând. Trebuie să procedeze cu copilul astfel încât să-l apropie mai mult de Isus. Ea trebuie să-și dea seama că Dumnezeu este ajutorul ei; dragostea, puterea ei. SB 142.3
Dacă este o creștină înțeleaptă, nu va încerca să-și forțeze copilul să se supună. Ea se va ruga cu seriozitate ca vrăjmașul să nu câștige biruința și, în timp ce se roagă, este conștientă de o reînnoire a vieții spirituale. Ea vede că aceeași putere care lucrează în ea lucrează și în copil. Și atunci devine mai blândă, mai supusă. Bătălia este câștigată. Răbdarea, bunătatea și cuvintele ei, ținute în frâu cu înțelepciune, și-au făcut lucrarea. Este pace după furtună, așa cum soarele strălucește după ploaie. Iar îngerii, care au urmărit scena, izbucnesc în strigăte de bucurie. SB 142.4
Aceste crize vin, de asemenea, în viața soțului și a soției, care, dacă nu sunt stăpâniți de Duhul lui Dumnezeu, în asemenea momente vor dovedi un spirit nestăpânit, atât de adesea manifestat la copii. Așa cum cremenea lovește o cremene, așa va fi ciocnirea unei voințe de o altă voință.185Testimonies for the Church 7:47, 48. SB 142.5