Femeia trebuie să simtă poziția pe care Dumnezeu a desemnat-o la început pentru ea, și anume egala soțului ei. Lumea nu are nevoie de mame, care să fie mame numai cu numele, ci mame în adevăratul sens al cuvântului. Putem spune cu toată certitudinea că îndatoririle specifice ale femeii sunt mai sacre, mai sfinte decât cele ale bărbatului. Fie ca femeia să fie conștientă cât de sacră este lucrarea sa și, cu temere de Dumnezeu și în puterea Lui, să preia misiunea încredințată ei, să-și educe copiii spre a fi folositori în această lume și pentru căminul din lumea mai bună, care va veni. SB 143.2
Soția și mama nu trebuie să-și sacrifice tăria și să îngăduie puterilor ei să dormiteze, în timp ce ea se sprijină cu totul doar pe soțul ei. Individualitatea ei nu poate fi contopită cu a lui. Ea trebuie să simtă că este egala soțului ei — să stea alături de el, cu credincioșie, la postul datoriei ei și el la postul datoriei lui, Lucrarea ei, de educare a copiilor, este în orice privință la fel de înaltă și nobilă ca orice lucrare la care ar putea fi chemat el, fie și aceea de conducător al unui stat. SB 143.3
Regele, pe tronul lui, nu are de îndeplinit o lucrare mai înaltă ca cea a mamei. Mama este regina casei. Și în puterea ei stă modelarea caracterului copiilor ei, pentru ca aceștia să fie corespunzători pentru viața mai înaltă, veșnică. Un înger nu ar putea pretinde o misiune mai înaltă; căci îndeplinind această lucrare, ea Îl slujește pe Dumnezeu. Dacă ea va conștientiza caracterul înalt al misiunii ei, acest lucru îi va inspira curaj. Să fie conștientă de valoarea lucrării ei și să-și pună toată armătura lui Dumnezeu, ca să se poată împotrivi ispitei de a se conforma standardului lumii. Lucrarea ei este pentru această viață și pentru veșnicie. SB 143.4
Dacă bărbații căsătoriți merg la slujba lor, lăsându-și soțiile acasă, ca să aibă grijă de copii, soția — mamă îndeplinește o lucrare tot atât de mare și de importantă ca cea a soțului și tatălui. Dacă unul este în câmpul misionar, celălalt este în câmpul misionar de acasă, iar grijile și greutățile mamei depășesc de multe ori pe cele ale soțului și tatălui. Lucrarea ei este solemnă și importantă. Soțul, în câmpul misionar din afară, poate că primește onoruri din partea oamenilor, în timp ce truditoarea de acasă poate că nu primește nici o apreciere pentru munca ei fizică. Însă, dacă ea lucrează spre binele suprem al familiei ei, îngerul raportor notează numele ei ca fiind al unuia dintre cei mai mari misionari din lume. Dumnezeu nu privește lucrurile așa cum le privește omul, cu o viziune limitată. SB 143.5
Lumea este plină de influențe rele. Moda și unele obiceiuri exercită o mare putere asupra tinerilor. Dacă mama dă greș în a-și educa, instrui, călăuzi și ține în stăpânire copiii, ei vor accepta în mod natural răul și se vor întoarce de la bine. Fie ca fiecare mamă să meargă adesea la Mântuitorul cu această rugăciune: “Doamne, învață-ne cum să procedăm cu copilul, cum să-l disciplinăm”. Mama să ia seama la sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu și înțelepciunea îi va fi dată pe măsură ce are nevoie de ea. SB 144.1
Fiecare mamă să simtă cât de prețioase sunt clipele pe care le are; lucrarea ei va fi evaluată în ziua cea solemnă a socotelilor. Atunci se va descoperi că mulți dintre cei care au fost epave în această viață sau criminali — bărbați și femei — au ajuns astfel datorită ignoranței și neglijenței acelora care aveau datoria de a le călăuzi pașii copiilor pe cărarea cea dreaptă. Atunci se va descoperi că mulți dintre cei care au fost o binecuvântare pentru lume, cu lumina geniului lor, adevăr și sfințenie, își datorează succesul unei mame creștine care se ruga neîncetat. SB 144.2