Organizarea bisericii din Ierusalim avea să slujească drept model pentru organizarea bisericilor din toate celelalte locuri unde mesagerii adevărului aveau să convertească suflete pentru Evanghelie. Cei cărora le-a fost dată răspunderea de supraveghetori ai bisericii nu trebuia să stăpânească peste moștenirea Domnului, ci, ca ispravnici înțelepți, “să hrănească turma Domnului, ... să fie exemple pentru turmă”; ... iar diaconii aveau să fie “oameni vorbiți de bine, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune”. Acești oameni trebuia să ia poziție unită de partea dreptății și să o mențină cu hotărâre și neclintire. Astfel ei aveau să aibă o influență în vedere unității întregii turme.440The Acts of the Apostles, 91. SB 245.2
Ca un factor important în creșterea spirituală a noilor convertiți, apostolii trebuia să-i ocrotească pe aceștia cu rânduiala Evangheliei. Au fost rânduiți slujbași în fiecare biserică și au fost instituite ordinea și rânduiala corespunzătoare pentru conducerea tuturor treburilor care țineau de bunăstarea spirituală a credincioșilor. SB 245.3
Acest lucru era în armonie cu planul Evangheliei de a uni într-un singur trup pe toți credincioșii în Hristos, iar Pavel a fost foarte atent să urmeze întocmai acest plan în lucrarea lui. Aceia care, în orice loc, au fost călăuziți prin această lucrare să-L accepte pe Domnul Hristos ca Mântuitor au fost, la momentul potrivit, organizați într-o biserică. Chiar și atunci când credincioșii erau puțini la număr, acest lucru s-a făcut. În acest fel, creștinii erau învățați să se ajute unul pe altul, fără să uite de făgăduința: “Căci oriunde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, voi fi și Eu în mijlocul lor”.441The Acts of the Apostles, 185, 186. SB 245.4