În balanța sanctuarului, darurile săracilor, aduse din dragoste pentru Hristos, nu sunt prețuite în funcție de cantitate, ci în funcție de dragostea care a condus la sacrificiu. Făgăduințele lui Isus vor fi îndeplinite cu tot atâta siguranță față de săracul generos, care nu are decât puțin de dat, dar care dă acel puțin din toată inima, ca și față de bogatul care dă din ceea ce are de prisos. Cel sărac își jertfește puținul, iar acest sacrificiu este din plin resimțit. El se lipsește cu adevărat de unele lucruri de care are nevoie pentru confortul său, în timp ce omul bogat dă din ceea ce are de prisos și nu duce lipsă de nimic din ceea ce are nevoie cu adevărat. Providența lui Dumnezeu a rânduit întregul plan al dăruirii sistematice spre binele omului. Providența Lui este mereu la lucru. Dacă slujitorii lui Dumnezeu vor folosi ocaziile favorabile, create prin providența Sa, toți vor fi lucrători activi.508Testimonies for the Church 3:398, 399. SB 277.2
Darurile aduse de copiii mici sunt primite și îi fac plăcere lui Dumnezeu. Valoarea darului este în funcție de spiritul care l-a îndemnat. Cei săraci, urmând regula apostolului și punând deoparte o sumă mică în fiecare săptămână, ajută vistieria, iar darurile lor sunt cu totul acceptate de Dumnezeu; căci sacrificiile lor sunt mari, mai mari chiar decât ale fraților lor bogați. Sistemul dăruirii sistematice se va dovedi un scut pentru fiecare familie împotriva ispitei de a folosi banii pentru lucruri inutile și în special se va dovedi o binecuvântare pentru cei bogați, păzindu-i de extravaganță.509Testimonies for the Church 3:412. SB 277.3
Răsplata dărniciei din tot sufletul este aceea de a conduce mintea și sufletul la o părtășie mai apropiată a Duhului.510Testimonies for the Church 6:390. SB 277.4
Pavel expune o regulă în ce privește dăruirea pentru cauza lui Dumnezeu și ne spune că urmările ne privesc atât pe noi, cât și pe Dumnezeu. “Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui; nu cu părere de rău sau de silă; căci pe cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu”. “Să știți: cine seamănă puțin, puțin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera”. “Și Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având întotdeauna din toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună: (...Cel ce dă sămânță semănătorului și pâine pentru hrană vă va da și vă va înmulți și vouă sămânța de semănat și va face să crească roadele neprihănirii voastre); în chipul acesta, veți fi îmbogățiți în toate privințele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulțumiri lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 9, 6-11.)511Testimonies for the Church 5:735. SB 277.5