Fiecare trebuie să decidă singur și să dea cum a hotărât în inima sa. Însă sunt unii care sunt vinovați de același păcat ca și Anania și Safira, gândind că, dacă ei rețin o parte din ceea ce Dumnezeu cere ca zecime, frații nu vor ști niciodată. Așa a gândit și acel cuplu vinovat, al cărui exemplu ne este dat ca avertizare. Prin acest caz, Dumnezeu arată că El cercetează inima. Motivele și scopurile unui om nu pot fi ascunse de El. Prin aceasta, El a lăsat o avertizare care să rămână pentru creștinii din toate timpurile, ca să se ferească de acest păcat spre care inimile oamenilor sunt continuu înclinate. SB 279.6
Când se face un angajament verbal sau scris în prezența fraților noștri pentru a da o anumită sumă, ei sunt martori văzuți ai unui contract care se face între noi și Dumnezeu. Angajamentul nu se face față de om, ci față de Dumnezeu și este ca o însemnare scrisă, care se dă unui semen. Nici un angajament legal nu este mai obligatoriu pentru creștin pentru plata banilor decât un angajament făcut față de Dumnezeu. SB 280.1
Persoanele care se angajează în acest fel față de semenii lor în general nu se gândesc să le ceară acestora să fie scutiți de angajamentele făcute. Un legământ făcut față de Dumnezeu, Dătătorul tuturor lucrurilor, este de o importanță cu mult mai mare; atunci de ce am căuta să ne eliberăm de angajamentele făcute față de Dumnezeu? Va considera omul că promisiunea lui este mai puțin obligatorie, deoarece a fost făcută față de Dumnezeu? Pentru că nu va fi prezentat în tribunalul justiției omenești, angajamentul său este mai puțin valabil? Îl “va jefui” pe Dumnezeu un om care susține că este salvat prin sângele infinitului sacrificiu al Domnului Isus Hristos? Oare nu sunt angajamentele și faptele sale cântărite în balanța dreptății din curțile cerești? SB 280.2
Biserica este răspunzătoare față de angajamentele pe care le fac membrii ei. Dacă ei văd că este un frate care neglijează să-și aducă la îndeplinire angajamentele, trebuie să lucreze cu el cu amabilitate, dar cu hotărâre. Dacă se află în asemenea împrejurări, încât nu poate plăti ceea ce s-a angajat și el este un membru demn de încredere și are o inimă binevoitoare, atunci biserica să simtă împreună cu el și să-l ajute. Astfel ei pot trece peste greutatea respectivă și pot primi ei înșiși o binecuvântare.515Testimonies for the Church 4:469-476. SB 280.3