Înțelegerea corectă a lucrării de slujire din Sanctuarul ceresc constituie temelia credinței noastre.619Evangelism, 221. SB 347.1
Sanctuarul pământesc a fost construit de Moise după modelul arătat lui pe munte. A fost “o întruchipare pentru timpul de atunci, când se aduceau atât daruri, cât și jertfe”; cele două încăperi ale acestuia erau “după chipul celor arătate pe munte”; Domnul Hristos, marele nostru Mare Preot, “slujește în locul prea sfânt, și în adevăratul cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul”. Privind în viziune templul lui Dumnezeu din ceruri, apostolul Ioan a putut să vadă “cele șapte sfeșnice cu foc arzând înaintea tronului”. SB 347.2
Profetului i-a fost îngăduit să privească prima încăpere a sanctuarului din ceruri; și el a văzut acolo “șapte sfeșnice de foc” și “altarul de aur”, reprezentat prin sfeșnicul de aur, și altarul tămâierii în sanctuarul de pe pământ. Din nou “templul lui Dumnezeu a fost deschis” și el a putut privi dincolo de perdeaua din interior, în sfânta sfintelor. Acolo a văzut “chivotul mărturiei”, construit de Moise pentru a se pune în el Legea lui Dumnezeu. SB 347.3
Ioan spune că el a văzut sanctuarul din ceruri. Acel sanctuar, în care Domnul Hristos slujește în favoarea noastră, constituie marele original după care a fost construit sanctuarul lui Moise. SB 347.4
Templului din ceruri, unde locuiește Regele regilor, unde “mii de mii îi slujesc și de zece mii de ori zece mii stau înaintea Lui”, acel templu umplut de slava tronului veșnic, în care serafimii, slujitorii Săi strălucitori, își acoperă fețele în adorare — nici o clădire pământească nu i-ar putea reda măreția și slava. Totuși, prin sanctuarul pământesc și serviciile care aveau loc în el, aveau să fie învățate adevăruri importante cu privire la sanctuarul ceresc și la marea lucrare care se desfășura acolo pentru mântuirea omului. SB 347.5
După înălțarea Sa, Mântuitorul nostru avea să-Și înceapă lucrarea ca Marele nostru Preot. Pavel spune: “Hristos nu a intrat într-un locaș de închinare, făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu”. După cum lucrarea lui Hristos avea să cuprindă două mari părți, fiecare ocupând o anumită perioadă de timp și având un loc distinct în sanctuarul din ceruri, la fel și lucrarea tipică a constat din două părți, serviciul zilnic și serviciul anual, fiecăruia fundu-i consacrat un loc al tabernacolului. SB 347.6
Așa cum Domnul Hristos, la înălțarea Sa, S-a înfățișat înaintea lui Dumnezeu, pledând cu sângele Său în favoarea păcătoșilor care s-au pocăit, la fel și preotul din serviciul zilnic stropea sângele jertfei în sfânta, în favoarea păcătosului. SB 347.7
Sângele lui Hristos, chiar dacă îl elibera pe păcătosul care se pocăia de sub condamnarea legii, nu anula păcatul; acesta rămânea asupra sanctuarului până la ispășirea finală; așa că în serviciul tipic, sângele jertfei pentru păcat îndepărta păcatul de la păcătos, dar acesta, păcatul, rămânea asupra sanctuarului până în Ziua ispășirii. SB 348.1
În marea zi a judecății de la sfârșit, morții vor fi judecați potrivit lucrurilor care sunt scrise în cărți, după faptele lor”. Apoi, în virtutea sângelui ispășitor al lui Hristos, păcatele tuturor celor care s-au pocăit cu adevărat vor fi șterse din cărțile din ceruri. Astfel sanctuarul va fi eliberat, sau curățit de păcatele înregistrate acolo. În serviciul tipic, această mare lucrare de ispășire, sau de ștergere a păcatelor, era reprezentată prin serviciile din Ziua ispășirii — curățirea sanctuarului pământesc, care era îndeplinită prin îndepărtarea, în virtutea sângelui jertfei pentru păcat, a păcatelor prin care acesta fusese întinat.620Patriarchs and Prophets, 356-358. SB 348.2
Satana născocește tot felul de planuri pentru a ne ocupa mintea, pentru ca aceasta să nu cugete la marea lucrare de care trebuie să fim atât de conștienți. Arhiamăgitorul urăște marile adevăruri care aduc în atenție o jertfă de ispășire și un Mijlocitor atotputernic. El știe că totul depinde de el pentru a distrage mintea de la Domnul Isus și adevărul Său. Domnul Isus pledează în favoarea lor cu mâinile lui rănite, cu trupul lui rănit; și spune tuturor celor ce vor să-L urmeze “Harul Meu îți este de ajuns”. “Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine; căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară”. Fie atunci ca nimeni să nu-și socotească defectele ca de netrecut. Dumnezeu va da credință și har pentru a le birui. SB 348.3
Noi trăim acum în marea Zi a ispășirii. În serviciul tipic, în timpul cât marele preot făcea ispășire pentru Israel, tuturor li se cerea să-și smerească sufletele prin pocăință de păcat și umilință înaintea Domnului, ca să nu fie nimiciți din popor. În același fel, toți cei care vor ca numele să le rămână scrise în cartea vieții ar trebui ca acum, în cele câteva zile care au mai rămas ale timpului lor de probă, să-și smerească sufletele înaintea lui Dumnezeu, prin întristare pentru păcat și pocăință adevărată. Trebuie să existe o profundă și sinceră cercetare a inimii. Spiritul ușuratic, frivol, pe care și-l îngăduie atât de mulți dintre cei ce susțin că sunt creștini, trebuie înlăturat. Toți cei care vor să învingă înclinațiile rele au o luptă serioasă în față, căci acestea vor să stăpânească. Lucrarea de pregătire este o lucrare individuală. Noi nu suntem mântuiți în grup. Curăția și devoțiunea unuia nu va compensa lipsa acestor calități la altul. Deși toate neamurile vor trece prin fața judecății lui Dumnezeu, totuși, El va examina fiecare caz în parte cu tot atâta exactitate și scrupulozitate ca și când nu ar mai fi o altă ființă pe pământ. Fiecare trebuie să fie testat, spre a fi găsit fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta. SB 348.4
Solemne sunt scenele legate de încheierea lucrării de ispășire. Interesele implicate în acestea sunt deosebite. Judecata are loc acum, în sanctuarul de sus. Această lucrare este în desfășurare de mulți ani. Curând — nimeni nu știe cât de curând — aceasta va trece asupra celor care sunt în viață. Viețile noastre vor fi trecute în revistă în prezența înfricoșătoare a lui Dumnezeu. Acum, mai mult ca oricând, fiecare suflet s-ar cădea să dea atenție îndemnului Mântuitorului: “Vegheați și rugați-vă, căci nu știți când va sosi ceasul”. SB 349.1
Când se încheie lucrarea judecății de cercetare, soarta tuturor va fi hotărâtă pentru viață sau pentru moarte. Timpul de probă se încheie cu puțin timp înainte de venirea Domnului pe norii cerului. Privind spre acel timp, Domnul Hristos, declară în Apocalipsa: “Cine este nedrept, să fie nedrept și mai departe; cine este întinat să se întineze și mai departe; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt, să se sfințească și mai departe. Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” SB 349.2
Cei neprihăniți și cei nelegiuiți vor trăi încă pe pământ în starea lor — muritoare — oamenii vor sădi și vor clădi, vor mânca și vor bea, fără să știe că decizia finală, irevocabilă, a fost deja pronunțată în Sanctuarul de sus. SB 349.3
În tăcere și neobservat, ca și hoțul de la miezul nopții, va veni ceasul decisiv care marchează hotărârea destinului fiecărui om, retragerea finală a harului oferit pentru oamenii vinovați de păcat.621The Great Controversy, 488-491 SB 349.4