Domnul a dorit ca instituția pe care El avea să o întemeieze să stea ca o lumină călăuzitoare, de avertizare și de mustrare. El voia să dovedească lumii că o instituție condusă pe baza principiilor religioase, ca o casă de sănătate pentru cei bolnavi, putea fi susținută fără a sacrifica ceva din caracterul ei deosebit, sfânt; că putea exista fără acele trăsături îndoielnice care se găseau la alte instituții de sănătate. Aceasta avea să fie mijlocul de a produce mari reforme. SS 205.1
Domnul mi-a descoperit că prosperitatea sanatoriului nu avea să depindă numai de iscusința și cunoștințele medicilor săi, ci și de favoarea lui Dumnezeu. Aceasta avea să fie cunoscută ca o instituție în care Dumnezeu era recunoscut ca Rege al Universului, o instituție care se afla sub supravegherea Lui specială. Conducătorii acesteia trebuia să facă din Dumnezeu cel dintâi, cel din urmă și cei mai bun din toate lucrurile. Tăria sa avea să constea în acest lucru. Dacă avea să fie condusă într-un mod pe care Dumnezeu îl putea aproba, aceasta avea să aibă mult succes și să fie înaintea tuturor celorlalte instituții de acest fel din lume. Au fost date o lumină mare, o cunoștință deosebită și privilegii cu totul speciale. Iar responsabilitatea acelora cărora le-a fost încredințată instituția avea să fie pe măsura luminii primite. SS 205.2
Deși lucrarea noastră s-a extins și instituțiile noastre s-au înmulțit, scopul lui Dumnezeu prin înființarea lor rămâne același. Condițiile în vederea prosperității rămân neschimbate. SS 206.1
Familia omenească suferă datorită călcării legilor lui Dumnezeu. Domnul dorește ca oamenii să fie conduși să înțeleagă cauza pentru care suferă și calea unică de a găsi alinare, El dorește ca ei să-și dea seama că bunăstarea lor fizică, mintală și morală depinde de ascultarea de Legea Sa. Scopul Său este ca instituțiile noastre să devină o pildă care să arate rezultatele ascultării de principii drepte. SS 206.2