Mă rog ca frații mei să-și dea seama de însemnătatea pe care trebuie să o aibă pentru noi a treia solie îngerească și de faptul că păzirea adevăratului Sabat trebuie să fie semnul care să-i deosebească pe cei ce slujesc lui Dumnezeu de cei care nu Îi slujesc. Fie ca cei care au ajuns adormiți și indiferenți să se trezească. Noi suntem chemați să fim sfinți și trebuie să evitam a da impresia că nu are prea mare importanță dacă ne reprezentăm sau nu credința. Asupra noastră stă solemna obligație de a lua o poziție mai hotărâtă de partea adevărului și a neprihănirii decât cea pe care am luat-o în trecut. Linia de demarcație dintre cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și cei care nu le păzesc trebuie să se vadă cu claritate de netăgăduit. Noi trebuie să-L onorăm pe Dumnezeu în mod conștient, folosind cu stăruință toate mijloacele cu putință de a ne păstra legământul cu El, ca să putem primi binecuvântările Sale — binecuvântări esențiale pentru oamenii care vor fi atât de aspru încercați. A da impresia că religia noastră nu constituie o putere dominatoare în viețile noastre înseamnă a-L dezonora pe Dumnezeu. În acest fel, noi întoarcem spatele poruncilor Sale, care sunt viața noastră, și astfel tăgăduim că El este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul Lui. — (Testimonies for the Church 7:104-109 (1902).) SS 238.2