Să nu ne descurajăm unii pe alții. Să fim uniți, astfel încât toate domeniile lucrării Domnului să fie un succes. Dacă vine cineva la voi și vorbește descurajator despre lucrarea dintr-una sau alta dintre instituțiile noastre, spunându-vă că întrec măsura în privința extravaganței, spuneți-le: “Ne pare rău că lucrurile stau astfel, să-i ajutăm dacă au greutăți”. Dacă veți vorbi astfel, veți evita, multe dintre relele care ar putea urma dacă v-ați reține simpatia și ați refuza să-i ajutați pe cei care, probabil, au fost greșit reprezentați. Să nu-i descurajăm niciodată nici măcar pe cei care au făcut rău, tratându-i de parcă ar fi comis un păcat de neiertat. Mai degrabă să-i încurajăm pe orice cale cu putință; și dacă vedem că înaintează greu într-o inițiativă bună, să fim alături de ei.... SS 243.1
Trebuie să stăruim în rugăciune. Este marele nostru privilegiu să ne prindem sufletele neajutorate de Isus Hristos și să ne bizuim mântuirea pe meritele Sale. Să rostim cuvinte care vor înălța și înnobila, care vor face impresii plăcute asupra minții acelora cu care discutăm. Domnul dorește să fim sfințiți și să umblăm în umilință înaintea Lui. Dacă respectăm poruncile Sale, nu vom putea fi ocărâți pe drept. Ceilalți s-ar putea să ne bârfească, să răspândească zvonuri rele în legătură cu noi, însă aceasta nu înseamnă că vorbele lor sunt adevărate. SS 243.2