Noi trebuie să ne luptăm ca să-i readucem pe cei care vin la sanatoriile noastre la o stare bună de sănătate fizică și spirituală. De aceea, să ne pregătim pentru ca, pentru o perioadă de timp, să-i atragem cât mai departe de acel mediu care îi îndepărtează de Dumnezeu, într-o atmosferă mai curată. Afară, în aer liber, încurajați de lucrurile minunate create de Dumnezeu, respirând aerul proaspăt, dătător de sănătate, celor bolnavi li se poate vorbi cel mai bine despre viața cea nouă în Hristos. Aici poate fi prezentat Cuvântul lui Dumnezeu. Aici, lumina soarelui neprihănirii lui Hristos poate străluci în inimile întunecate de păcat. Cu răbdare și simpatie, călăuziți-i pe cei bolnavi să vadă nevoia lor după Mântuitorul. Spuneți-le că El dă putere celor ce cad în leșin, iar celor slabi le sporește puterea. SS 251.1
Noi trebuie să prețuim mai mult aceste cuvinte: “Cu așa drag stau la umbra Lui”. (Cântarea Cântărilor 2, 3.) Aceste cuvinte nu aduc în mintea noastră tabloul unei treceri grăbite, ci al unei odihne liniștite. Sunt mulți care susțin că sunt creștini, dar care sunt tulburați și deprimați, mulți care sunt atât de ocupați, încât nu găsesc timp să se odihnească în liniște în făgăduințele lui Dumnezeu, și acționează ca și când nu și-ar putea permite să aibă pace și liniște. Pentru toți aceștia, invitația Domnului Hristos este: “Veniți la Mine ... și Eu vă voi da odihnă”. (Matei 11, 28.) SS 251.2
Să ne întoarcem de la răscrucile vieții prăfuite, înfierbântate, și să ne odihnim la umbra dragostei lui Hristos. Aici vom căpăta putere pentru luptă. Aici învățăm cum putem micșora truda și îngrijorarea și cum să vorbim și să cântăm pentru slava lui Dumnezeu. Fie ca cei trudiți și împovărați să învețe de la Domnul Hristos lecția încrederii liniștite. Ei trebuie să se așeze la umbra Lui dacă doresc să aibă pacea și odihna Lui. SS 251.3