Unii au fost selecționați ca persoane care ar putea fi utile ca medici și au fost încurajați să frecventeze cursurile de medicină. Însă unii care și-au început studiile în colegiile medicale ca și creștini nu au ținut seama de legea divină; ei au sacrificat principiul și s-au îndepărtat de Dumnezeu. Ei au simțit că singuri nu pot ține porunca a patra și nu pot face față batjocurii și ocării din partea celor ambițioși, lumești, superficiali, sceptici și infideli; ei n-au fost pregătiți să întâmpine o astfel de persecuție. Au avut ambiție să urce tot mai sus în cele lumești și s-au împleticit în munții întunecoși ai necredinței, devenind nevrednici de încredere. Ispitele de tot felul s-au ivit în fața lor, iar ei nu au avut puterea să li se împotrivească. Unii dintre aceștia au devenit necinstiți, punând la cale ticăloșii și fiind vinovați de păcate grave. SS 328.2
În acest veac, este primejdios pentru oricine să înceapă studiul medicinii. Adesea au ca învățători oameni înțelepți în felul lumii, iar drept colegi, studenți necredincioși, care nu cugetă la Dumnezeu, astfel existând pericolul ca persoana respectivă să fie influențată de aceste asocieri nereligioase. În ciuda acestor lucruri, au fost unii care au făcut cursul de medicină și au rămas credincioși față de principii. Ei nu au mers la cursuri în Sabat și au dovedit că se pot califica pentru profesia de medic și că nu dezonorează așteptările acelora care le-au pus la dispoziție mijloace de a se instrui. Ca și Daniel, ei L-au onorat pe Dumnezeu și El a avut grijă de ei. Daniel și-a propus în inima lui să nu adopte obiceiurile de la curtea regească; el nu a vrut să mănânce din mâncărurile regelui sau să bea din vinul lui. A privit spre Dumnezeu pentru putere și har, iar Dumnezeu i-a dat înțelepciune, pricepere și cunoștință mai presus decât toți vrăjitorii și cititorii în stele din împărăție. Prin el s-a verificat făgăduința; “Voi cinsti pe cine Mă cinstește”. (1 Samuel 2, 30.) SS 329.1
Medicul tânăr are acces la Dumnezeul lui Daniel. Prin har și putere divină, el poate deveni tot atât de eficient în chemarea sa ca și Daniel în poziția sa înaltă. Însă este o greșeală să faci din pregătirea științifică lucrul cel mai important, în timp ce principiile religioase, care stau la baza practicării cu succes a unei profesii, să fie neglijate. Mulți dintre cei ce disprețuiesc gândul că trebuie să se bizuie pe Domnul Isus pentru înțelepciune în lucrarea lor sunt lăudați ca oameni pricepuți în profesia lor. Însă, dacă acești oameni care se încred în cunoștințele lor științifice ar fi luminați de lumina cerească, cu cât mai mari ar fi realizările lor! Cu cât mai mare ar fi puterea lor și cu cât de multă încredere ar prelua ei cazurile dificile! Persoana care este în strânsă legătură cu Marele Medic al sufletului și al trupului are resursele cerului și ale pământului la dispoziția sa și poate lucra cu o înțelepciune și o precizie care nu pot da greș, pe care cel necredincios nu le poate avea. SS 329.2
Cei cărora le este încredințată grija celor bolnavi, fie că sunt medici, fie că sunt surori medicale, trebuie să fie conștienți că lucrarea lor va fi cercetată de ochiul pătrunzător al lui Iehova. Nu există un câmp misionar mai important decât cel ocupat de medicul credincios, temător de Dumnezeu. Nu există câmp în care un om să poată face mai mult bine sau să câștige mai multe nestemate care să strălucească în coroana bucuriei sale. El trebuie să ducă harul lui Hristos, ca o mireasmă plăcută, în toate camerele cu bolnavi în care intră; el poate duce adevăratul balsam de vindecare sufletului bolnav de păcat. El poate îndrepta pe cel bolnav către Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. El nu trebuie să dea ascultare sugestiilor că este periculos să le vorbească despre soarta lor veșnică acelora ale căror vieți sunt în primejdie, ca să nu le facă rău, căci, în nouă cazuri din zece, cunoașterea Mântuitorului care iartă păcatele le-ar face bine atât pentru trup, cât și pentru minte. Dumnezeu poate limita puterea lui Satana. El este medicul în care sufletul bolnav de păcat se poate încrede pentru a se vindeca atât de bolile trupului, cât și ale sufletului. — (Testimonies for the Church 5:439-449 (1885).) Referințe pentru studiu suplimentar: Testimonies for the Church 6:243-253, “Responsabilitățile lucrătorilor medicali”; The Ministry of Healing, 111-124, “Colaborarea dintre divin și omenesc”.) SS 330.1