Medicul poate înfăptui o lucrare nobilă dacă este în legătură cu Marele medic. El poate găsi ocazia să transmită cuvintele vieții rudelor celui bolnav, ale căror inimi sunt pline de simpatie pentru cel în suferință; și el poate alina și înălța mintea celui în suferință, călăuzindu-l să privească la Acela care poate mântui pe deplin pe toți cei care vin la El pentru mântuire. SS 333.3
Când Duhul lui Dumnezeu lucrează asupra minții celui aflat în necaz, călăuzindu-l să-și pună întrebări în privința adevărului, fie ca medicul să lucreze pentru sufletul cel prețios ca și când Domnul Hristos ar lucra pentru el. Să nu-i impună o anumită învățătură, ci să-l îndrepte spre Isus, Mântuitorul care iartă păcatele, îngerii lui Dumnezeu vor impresiona mintea. Unii vor refuza să fie luminați de lumina cu care Dumnezeu umple încăperile minții și templul sufletului; însă mulți vor răspunde luminii și înșelăciunea și răul, în diferitele lor forme, vor fi îndepărtate din mintea lor. SS 333.4
Trebuie folosită orice ocazie de a lucra așa cum a lucrat Domnul Hristos. Medicul trebuie să vorbească despre lucrările de vindecare făcute de Domnul Hristos, despre îndurarea și dragostea Sa. El trebuie să creadă că Domnul Hristos este tovarășul său, care se afla lângă el. “Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu”. (1 Corinteni 3, 9.) Niciodată medicul nu trebuie să neglijeze să îndrepte mintea pacienților săi către Hristos, Medicul-Șef. Dacă Mântuitorul locuiește în inima lui, gândurile îi vor fi totdeauna îndreptate către Vindecătorul sufletului și al trupului. El va conduce mintea celor în suferință către Acela care poate aduce însănătoșire, care, când a fost pe pământ, a dat sănătate celor bolnavi și a vindecat atât sufletul, cât și trupul, zicând: “Fiule, păcatele îți sunt iertate”. (Marcu 2, 5.) SS 334.1
Niciodată nu trebuie ca obișnuința cu suferința să-l facă pe medic să devină nepăsător sau lipsit de simpatie. În cazuri de boală periculoasă, cel afectat simte că depinde de mila medicului. El privește la medic ca la unica lui nădejde, iar medicul trebuie să îndrepte totdeauna sufletul care se clatină către Acela care este mai mare decât el, este chiar Fiul lui Dumnezeu, care Și-a dat viața pentru a-l salva de la moarte, care are milă de cel în suferință și care, prin puterea Lui divină, va da pricepere și înțelepciune tuturor celor care le cer. SS 334.2
În momentul în care pacientul nu știe încotro se îndreaptă cazul său, atunci este timpul ca medicul să impresioneze mintea. El nu trebuie să facă aceasta pentru a se scoate pe sine în evidență, ci pentru a putea îndrepta sufletul spre Domnul Hristos ca Mântuitor personal. Dacă viața este salvată, atunci va fi un suflet asupra căruia să vegheze medicul. Pacientul simte că medicul este însăși viața vieții sale. Și în ce scop ar putea fi folosită această mare încredere? Întotdeauna pentru a câștiga un suflet pentru Hristos și a proslăvi puterea lui Dumnezeu. SS 334.3