Viața este un dar de la Dumnezeu. Trupurile noastre ne-au fost date pentru a le folosi în slujba lui Dumnezeu și El dorește ca noi să le îngrijim și să le prețuim. Noi avem atât aptitudini fizice, cât și mintale. Impulsurile și patimile și-au făcut sălaș în corpul nostru și de aceea noi nu trebuie să facem nimic din ceea ce ar întina acest dar care ne-a fost încredințat. Trupurile noastre trebuie păstrate în cea mai bună stare fizică și sub cele mai bune influențe spirituale, astfel ca să ne putem folosi cel mai bine talanții. Citiți 1 Corinteni 6, 13. SS 41.1
O întrebuințare greșită a corpului scurtează acea perioadă de timp pe care Dumnezeu a rânduit-o să o folosim în slujba Sa. Îngăduindu-ne să ne formăm obiceiuri greșite, zăbovind până foarte târziu, satisfăcându-ne apetitul pe seama sănătății, noi punem temelia pentru neputințe și infirmități. Neglijând să facem mișcare fizică, suprasolicitând mintea sau corpul, noi dezechilibrăm sistemul nervos. Cei care își scurtează astfel viețile, ignorând legile naturii, se fac vinovați de furt față de Dumnezeu. Noi nu avem dreptul să neglijăm sau să întrebuințăm greșit corpul, mintea sau puterea pe care le avem, care ar trebui folosite pentru a-I aduce lui Dumnezeu o slujire consacrată. SS 41.2
Toți ar trebui să cunoască organismul omenesc, pentru a-și putea păstra corpurile într-o stare corespunzătoare, spre a face lucrarea Domnului. Cei care își formează obiceiuri care le slăbesc puterea nervilor și vigoarea minții și a trupului devin ineficienți pentru lucrarea pe care le-a dat-o Dumnezeu să o facă. Pe de altă parte, o viață curată și sănătoasă este favorabilă pentru desăvârșirea caracterului creștin și pentru dezvoltarea puterilor minții și ale trupului. SS 41.3
Legea cumpătării trebuie să stăpânească viața fiecărui creștin. Dumnezeu trebuie să fie în toate gândurile noastre; trebuie să avem totdeauna în vedere slava Sa. Trebuie să înlăturăm orice influențe care ne-ar ține în captivitate gândurile și ne-ar îndepărta de Dumnezeu. Noi avem obligații sacre față de Dumnezeu de a ne ține în frâu trupurile și de a ne stăpâni poftele și patimile, astfel ca să nu ne abată de la curăție și sfințenie sau să ne distragă mintea de la lucrarea pe care Dumnezeu ne-o cere să o facem. Citiți Romani 12, 1. — (The Review and Herald, 1 decembrie, 1896.) SS 42.1