Cei care sunt victime ale obiceiurilor rele trebuie treziți spre a vedea necesitatea de a depune eforturi ei înșiși. Cei din jurul lor pot face cele mai mari eforturi pentru a-i ridica, harul lui Dumnezeu le poate fi oferit cu generozitate, Domnul Hristos poate fi rugat fierbinte, îngerii Săi pot sluji; însă toate acestea vor fi în van dacă ei înșiși nu se trezesc ca să lupte în bătălia pe care o au în față. SS 439.1
Ultimele cuvinte ale lui David către Solomon, pe când acesta era tânăr și avea să primească în curând coroana lui Israel, au fost: “Întărește-te și fii om!” (1 Regi 2, 2.) Aceste cuvinte inspirate sunt rostite pentru fiecare copil al omenirii, candidat la o coroană nemuritoare: “Întărește-te și fii om!” SS 439.2
Cei care sunt îngăduitori față de sine trebuie conduși să vadă și să simtă că este nevoie de o mare reînnoire morală dacă vor să fie oameni. Dumnezeu face apel la ei să se trezească și, în tăria lui Hristos, să-și recâștige bărbăția dată lor de Dumnezeu, care a fost sacrificată prin îngăduință păcătoasă. SS 439.3
Simțind puterea teribilă a ispitei, atracția dorinței care îi face să fie îngăduitori, mulți oameni strigă cu disperare: “Eu nu mă pot împotrivi răului”. Spuneți-le acestora că o pot face, că trebuie să i se împotrivească. S-ar putea să fie biruiți iar și iar, însă nu trebuie să fie totdeauna astfel. Ei sunt slabi în ce privește puterea morală, stăpâniți de obiceiurile unei vieți de păcat. Promisiunile și hotărârile lor sunt ca niște frânghii de nisip. Faptul că nu-și pot ține promisiunile și angajamentele le slăbește încrederea în propria sinceritate și îi face să simtă că Dumnezeu nu îi poate accepta pe ei sau eforturile lor. Însă ei nu trebuie să dispere. SS 439.4
Cei care își pun încrederea în Hristos nu trebuie să fie robi ai unor obiceiuri sau înclinații moștenite sau cultivate. În loc de a fi ținuți în robie de către firea cea josnică, ei trebuie să-și stăpânească pofta și patima. Dumnezeu nu ne-a lăsat să ne luptăm cu răul cu puterea noastră mărginită. Oricare ar fi înclinațiile noastre spre rău, moștenite sau cultivate, noi putem învinge prin puterea pe care El este gata să ne-o dea.... SS 440.1
Prin exercitarea corectă a voinței, o întreagă schimbare se poate produce în viață. Predându-ne voința lui Hristos, noi ne unim cu puterea divină. Primim putere de sus, care ne ține neclintiți. O viață curată și nobilă, o viață de biruință asupra poftei și patimii este posibilă pentru oricine vrea să-și unească voința lui cea slabă, șovăielnică, omenească, cu voința atotputernică, neșovăielnică a lui Dumnezeu. SS 440.2
Cei care luptă împotriva puterii poftei trebuie să fie învățați principiile viețuirii sănătoase. Trebuie să li se arate că încălcarea legilor sănătății, prin crearea de condiții pentru boală și dorințe nenaturale, stă la temelia obiceiului de a folosi băuturi amețitoare. Dar, trăind în ascultare de principiile sănătății, vor putea nădăjdui să fie eliberați de dorința fierbinte după stimulenți nenaturali. În timp ce depind de puterea divină pentru a zdrobi legăturile poftei, ei trebuie să colaboreze cu Dumnezeu, ascultând de legile Sale, atât morale, cât și fizice.... SS 440.3
Pentru fiecare suflet care se luptă să se ridice dintr-o viață de păcat la o viață de curățire, puterea cea mare se găsește doar în singurul “nume care se află sub ceruri, dat oamenilor, prin care să fie mântuiți”. “Dacă însetează cineva” după odihnă și nădejde, după eliberare de tendințele spre păcat, Domnul Hristos spune: “să vină la Mine și să bea”. Singurul remediu pentru viciu este harul și puterea Domnului Hristos. — (The Ministry of Healing, 174-179, 1905.) SS 440.4