Viața pământească a Domnului Hristos a fost încurajată de gândul că munca Sa nu avea să fie în zadar. Dându-Și viața pentru viața oamenilor, El avea să-Și recâștige omenirea spre a-I fi credincioasă. Deși a trebuit să primească mai întâi botezul sângelui, deși păcatele lumii trebuia să apese greu asupra sufletului Său nevinovat, totuși, pentru bucuria care îi era pusă înainte, El a ales să îndure crucea și a disprețuit rușinea. SS 511.1
Studiați definiția dată de Domnul Hristos adevăratului misionar: “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze”. (Marcu 8, 34.) A-L urma pe Hristos, așa cum spun aceste cuvinte, nu constituie o amăgire, o formă. Domnul Isus așteaptă ca ucenicii Săi să urmeze îndeaproape urmele pașilor Săi. Îndurând ceea ce a îndurat El, suferind ceea ce a suferit El și biruind așa cum a biruit El. El este doritor să vadă pe cei care susțin că sunt urmașii Săi, dând pe față un spirit de sacrificiu. SS 511.2
Cei care Îl primesc pe Hristos ca Mântuitor personal, alegând să fie părtași la suferințele Sale, să trăiască viața Lui de tăgăduire de sine, să îndure rușinea de dragul Lui, vor înțelege ce înseamnă o autentică lucrare misionară medicală. SS 511.3