Câtorva dintre cei pe care i-a vindecat, Domnul Hristos le-a poruncit să nu spună oamenilor acest lucru. El știa că, cu cât vor auzi mai mult fariseii și saducheii de minunile Sale, cu atât vor căuta să-I pună în cale mai multe obstacole. Însă fără să țină seama de rugămintea Lui, “se răspândea tot mai mult vestea despre El, și oamenii se strângeau cu grămada ca să-L asculte și să fie vindecați de bolile lor”. (Luca 5, 15.) De repetate ori a fost urmărit de preoți, care și-au exprimat sentimentele violente împotriva Lui cu scopul de a stârni vrăjmășia poporului. Însă, când nu Se mai simțea în siguranță într-un loc, pleca într-altul. SS 527.1
În lucrarea misionară medicală vom întâmpina aceeași împotrivire ca și Domnul Hristos. El ne spune: “Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit. Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiți într-alta. Adevărat vă spun că nu veți isprăvi de străbătut cetățile lui Israel până va veni Fiul omului”. (Matei 10, 22.23.) SS 527.2
Viața Domnului Hristos și lucrarea Sa de slujire a celor în suferință sunt legate inseparabil. Potrivit cu lumina care mi-a fost dată, eu știu că trebuie să existe o legătură strânsă între lucrarea misionară medicală și lucrarea de predicare a Cuvântului. Ele sunt legate într-o unitate sfântă, ca o singură lucrare, și nu trebuie despărțite niciodată. Principiile Cerului trebuie să fie adoptate și puse în practică de către cei care susțin că merg pe urmele pașilor Mântuitorului. Prin propriul Său exemplu, El ne-a arătat că lucrarea misionară medicală nu trebuie să ia locul lucrării de predicare a Evangheliei, ci trebuie să fie strâns legată de aceasta. Domnul Hristos a dat o reprezentare desăvârșită a adevăratei evlavii, îmbinând lucrarea medicului cu a pastorului, slujind atât nevoilor trupului, cât și ale sufletului, vindecând suferința fizică și rostind apoi cuvinte care aduceau pace inimilor tulburate.... SS 528.1