Viața lui Solomon ar fi putut să fie remarcabilă până la încheierea ei, dacă virtutea ar fi fost păstrată. Însă el și-a dedicat harul său special patimii josnice. În tinerețea sa, el a privit către Dumnezeu pentru călăuzire și s-a încrezut în El, iar Dumnezeu a făcut alegeri pentru el, dându-i o înțelepciune care a uimit lumea. Puterea și înțelepciunea lui erau preamărite pretutindeni în țară. Însă dragostea pentru femei a fost păcatul lui. La vârsta maturității, el nu și-a ținut în frâu această patimă și ea s-a dovedit a fi o cursă. Soțiile lui l-au dus în idolatrie, iar când a început să coboare pe panta vieții, înțelepciunea pe care i-a dat-o Dumnezeu a fost îndepărtată de la el; și-a pierdut acea hotărâre de caracter pe care o avusese și a devenit mai degrabă asemenea tinerilor amețiți, șovăind între ceea ce este bine și ceea ce este rău. Renunțând la principii, el s-a așezat singur în calea păcatului, despărțindu-se astfel de Dumnezeu, temelia și izvorul puterilor sale. Înainte, el acționa din principiu. Înțelepciunea era mai prețioasă pentru el decât aurul din Ofir. Însă vai! Patimile josnice au câștigat victoria. El a fost înșelat și ruinat de către femei. Ce lecție în vederea vegherii! Ce mărturie în ce privește nevoia de a avea putere de la Dumnezeu până la sfârșit! SS 582.1
În lupta cu întinarea lăuntrică și cu ispitirile exterioare, chiar și înțeleptul și puternicul Solomon a fost înfrânt. Nu este un lucru sigur a se îngădui cea mai mică îndepărtare de la cea mai strictă integritate. “Păziți-vă de orice se pare rău”. (1 Tesaloniceni 5, 22.) Când o femeie vorbește de necazurile din familia ei sau se plânge de soțul ei unui alt bărbat, ea încalcă legământul căsătoriei; ea își necinstește soțul și dărâmă zidul care a fost ridicat pentru a păstra sfințenia relației de căsătorie; ea deschide larg ușa și îl invită pe Satana să intre cu ispitele lui perfide. Este exact ceea ce dorește Satana. Dacă o femeie vine la un frate creștin cu povestea necazurilor ei, a dezamăgirilor și încercărilor ei, acesta trebuie să o sfătuiască totdeauna ca, dacă chiar trebuie să-și încredințeze cuiva secretele în privința necazurilor pe care le are, atunci să-și aleagă pentru aceasta surori și cauza lui Dumnezeu nu va suferi deloc. SS 582.2
Aduceți-vă aminte de Solomon. Multe națiuni n-au avut un împărat asemenea lui, preaiubit de Dumnezeul lui. Însă el a căzut. A fost îndepărtat de Dumnezeu și s-a întinat prin îngăduirea patimilor josnice. Acesta este păcatul predominant al acestui veac și felul cum progresează este înfricoșător. Cei ce pretind că sunt păzitori ai Sabatului nu sunt curați. Dintre cei ce susțin a crede adevărul sunt unii care au inima mânjită. Dumnezeu îi va încerca, și nebunia și păcatul lor vor fi scoase la iveală. Doar cei curați și umili vor putea sta în prezența Lui. “Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt? Cel ce are mâinile nevinovate și inima curată, cel ce nu-și dedă sufletul la minciună și nu jură ca să înșele”. (Psalmii 24, 3.4.) “Doamne, cine va locui în cortul Tău cel sfânt? Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă. Acela nu clevetește cu limba lui, nu face rău semenului său și nu aruncă ocara asupra aproapelui său. El privește cu dispreț pe cel vrednic de disprețuit, dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul. El nu-și ia vorba înapoi dacă face un jurământ în paguba lui, el nu-și dă banii cu dobândă și nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă așa nu se clatină niciodată”. (Psalmii 15.) — (Testimonies for the Church 2:305-307 (1868).) SS 583.1