Tinerii și copiii de ambele sexe se angajează în practici imorale, practicând acest viciu dezgustător, distrugător al sufletului și trupului. Mulți așa-ziși creștini sunt atât de amorțiți datorită aceluiași obicei, încât sensibilitățile lor morale nu pot fi trezite spre a înțelege ce este păcatul; iar dacă este continuat, urmările sigure vor fi distrugerea completă a trupului și a minții. Omul, cea mai nobilă ființă de pe pământ, se transformă într-un animal! El însuși se întinează și se mânjește. Fiecare creștin va trebui să-și țină în frâu patimile și să fie controlat de principii. Dacă nu face acest lucru, nu este vrednic de numele de creștin. SS 616.1
Unii dintre cei cu o mărturisire înaltă de credință nu înțeleg păcatul masturbării și urmările sigure ale acestuia. Obiceiul mult timp îngăduit le-a orbit înțelegerea. Ei nu își dau seama de păcătoșenia extrem de mare a acestui păcat degradant, care slăbește organismul și distruge puterea nervoasă a creierului. SS 616.2
Principiul moral este extrem de slab atunci când ajunge în conflict cu obiceiul deja format. Soliile solemne din cer nu pot fi întipărite cu putere în inima care nu este fortificată împotriva îngăduirii acestui viciu degradant. Nervii cei sensibili ai creierului și-au pierdut tonusul lor sănătos printr-o excitare nesănătoasă pentru satisfacerea dorinței nenaturale după senzualitate. Nervii creierului care comunică cu întregul organism constituie singurul mijloc prin care Cerul poate comunica cu omul pentru a-i schimba viața lăuntrică. Orice tulbură circulația curenților electrici în sistemul nervos scade tăria forțelor vitale, iar urmarea este o amorțire a sensibilității minții. Având în vedere aceste lucruri, cât de important este ca pastorii și membrii care susțin că sunt creștini să stea departe și neîntinați de acest viciu care degradează sufletul! SS 616.3
Sufletul meu a fost doborât de întristare când mi-a fost arătată starea necorespunzătoare a celor care susțin că sunt poporul lui Dumnezeu. Nelegiuirea este pretutindeni, iar dragostea celor mai mulți s-a răcit. Sunt doar puțini dintre cei așa-ziși creștini care privesc acest lucru în lumina potrivită și care reușesc să se stăpânească atunci când opinia publică și obiceiul locului nu îi condamnă. Cât de puțini sunt cei care își țin în frâu patimile datorită faptului că simt obligația morală de a face astfel, pentru că se tem de Dumnezeu! Cele mai înalte facultăți ale omului sunt înrobite de poftă și patimi senzuale. SS 617.1
Unii vor recunoaște păcatul nestăpânirii de sine și totuși se vor scuza, spunând că ei nu își pot birui patimile. Pentru cei ce sunt creștini, aceasta este o declarație teribilă. “Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de nelegiuire”. (2 Timotei 2, 19.) De ce există această slăbiciune? Deoarece tendințele animalice au fost întărite prin practicare până când au câștigat supremația asupra puterilor mai înalte. Femeile și bărbații nu sunt călăuziți de principii. Ei sunt pe moarte din punct de vedere spiritual, fiindcă și-au răsfățat prea mult poftele firești, încât se pare că puterea lor de stăpânire de sine a dispărut. Patimile josnice ale firii lor au preluat frâul și ceea ce ar trebui să fie puterea stăpânitoare a devenit roabă patimii senzuale. Sufletul este ținut în robia cea mai de jos. Senzualitatea a stins dorința după sfințenie și a spulberat prosperitatea spirituală. SS 617.2